opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRETIN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

CRETIN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.

cretin, ~ă smf, a [At: C. PETRESCU, C. V. 241 / Pl: ~i, ~e / E: fr cretin] 1-2 (Persoană) care suferă de cretinism (1). 3-4 (Pex) (Om) stupid.

CRETIN, -Ă, cretini, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de cretinism. Nicolai al II-lea era un biet cretin abrutizat de alcool. LII. ANTIMONARHICĂ 161. ♦ Persoană stupidă, imbecil, idiot.

CRETIN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cretinism. ♦ Stupid, imbecil, idiot. [< fr. crétin].

CRETIN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cretinism. ◊ stupid, imbecil, idiot. (< fr. crétin)

CRETIN ~i m. 1) Om bolnav de cretinism. 2) fig. Persoană lipsită de inteligență; nătărău; nătâng; neghiob; nerod; tâmp; tont; năuc; prost. /<fr. crétin

cretin m. 1. cel afectat de cretinism; 2. fig4. om stupid.

*cretín, -ă s. (fr. crétin, d. chrétien, creștin, cum li s’aŭ părut Francejilor aceĭ creștinĭ vechĭ care se țineaŭ numaĭ de post și rugăcĭune). Idiot rachitic și gușat. Fig. Idiot, tîmpit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cretin adj. m., s. m., pl. cretini; adj. f., s. f. cretină, pl. cretine

cretin adj. m., s. m., pl. cretini; adj. f., s. f. cretină, pl. cretine

cretin adj. m., s. m., pl. cretini; f. sg. cretină, pl. cretine

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRETIN adj., s. v. idiot.

CRETIN adj., s. (MED.) idiot, imbecil, tîmpit, (rar) timp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.)

Intrare: cretin (adj.)
cretin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretin
  • cretinul
  • cretinu‑
  • cretină
  • cretina
plural
  • cretini
  • cretinii
  • cretine
  • cretinele
genitiv-dativ singular
  • cretin
  • cretinului
  • cretine
  • cretinei
plural
  • cretini
  • cretinilor
  • cretine
  • cretinelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cretin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretin
  • cretinul
  • cretinu‑
plural
  • cretini
  • cretinii
genitiv-dativ singular
  • cretin
  • cretinului
plural
  • cretini
  • cretinilor
vocativ singular
  • cretinule
  • cretine
plural
  • cretinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cretin, cretinisubstantiv masculin
cretină, cretinesubstantiv feminin
cretin, cretinăadjectiv

  • 1. (Persoană) care suferă de cretinism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: idiot idiot imbecil imbecil
    • format_quote Nicolai al II-lea era un biet cretin abrutizat de alcool. LII. ANTIMONARHICĂ 161. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.