CRETÁN, -Ă, cretani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din insula Creta. 2. Adj. Care aparține Cretei sau cretanilor (1), privitor la Creta sau la cretani.

CRETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Creta. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Creta antică. (după fr. crétois)

cretán adj. m., s. m., pl. cretáni; adj. f., s. f. cretánă, pl. cretáne

cretán adj. m., s. m., pl. cretáni; f. sg. cretánă, pl. cretáne

CRETÁN, -Ă, cretáni, -e, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Locuitor din Creta. 2. Adj. Care aparține cretanilor (1) sau Cretei, privitor la cretani sau la Creta. II. S. f. Dialect dorian din Creta antică. (din n. pr. Creta + suf. -an; cf. fr. crétois, it. cretese) [def. și TLF – folosit în corpul DEX]

Nicolae Cretanul (sec. 16-17), zugrav și artist de casă al lui Mihai Viteazul, care i-a încredințat și numeroase misiuni diplomatice. A pictat unele bis. din Transilvania (capelele din Tg.-Mureș, Alba-Iulia etc.).

NICOLAE CRETANUL (sec. 16-17), zugrav român. Artist la Curtea lui Mihai Viteazul, care i-a încredințat și unele misiuni diplomatice. I se atribuie pictura unor biserici din Transilvania (capelele unor biserici din Alba Iulia și Târgu Mureș).