10 definiții pentru crestătură

CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură.

CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură.

CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură, incizie. Îți plăcea să ronțăi ca un șoarece coaja [de pîine] bine rumenită, cu crestături. PAS, Z. I 139. Dintr-o crestătură... cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. Înfipt în meșter-grindă, iată-l Răvașul turmelor de oi; Șiragul lui de crestături Se uit-atît de trist la noi. GOGA, P. 20. Cînd e să te biruie dragostea... să te tai și să presari sare pe crestături... tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 23. La răbuș trage o crestătură și asta vrea să zică o zi de lucru. SLAVICI, O. I 74.

crestătúră s. f., g.-d. art. crestătúrii; pl. crestătúri

crestătúră s. f., g.-d. art. crestătúrii; pl. crestătúri

CRESTĂTÚRĂ s. 1. v. scrijelitură. 2. v. incizie. 3. v. zimț. 4. v. cioplitură. 5. (fig.) brazdă. (O ~ adâncă în obraz.)

CRESTĂTÚRĂ ~i f. 1) Tăietură puțin adâncă făcută pentru a însemna ceva. 2): ~ în lemn meșteșug popular constând în împodobirea obiectelor de lemn cu ornamente prin crestare. /a cresta + suf. ~ătură

crestătură f. efectul crestării:. 1 tăietură lunguiață; 2. urma sau semnul crestat: țăranii însemnează numerele cu crestături pe un lemn.

crestătúră f., pl. ĭ. Rezultatu crestăriĭ, ca semnele făcute pe răboj ș. a.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRESTĂTÚRĂ s. 1. scrijeleală, scrijelitură, zgîrietură, (Transilv. și Maram.) sferditúră. (O ~ pe suprafața băncii.) 2. incizie. (~ într-un țesut.) 3. dinte, zimț. (~ pe muchia unei monede.) 4. cioplitură, dăltuitură, scobitură, (reg.) crestéz. (O poartă țărănească cu ~i.) 5. brazdă. (O ~ adîncă în obraz.)

Intrare: crestătură
crestătură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crestătu crestătura
plural crestături crestăturile
genitiv-dativ singular crestături crestăturii
plural crestături crestăturilor
vocativ singular
plural