crepitație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr crépitation] (Frm; liv) 1 (Med) Trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat. 2 (Med) Zgomot al aerului în plămânii cu emfizem sau pneumonie. 3 Trosnet al focului. 4 Pârâit al sării aruncate în foc.

CREPITAȚIE, crepitații, s. f. (Mai ales ca termen medical) Zgomot repetat produs de ciocnirea sau frecarea a două obiecte (extremitățile unui os fracturat, aerul pătruns în plămînii bolnavi etc.). – Pronunțat: -ți-e.

CREPITAȚIE s.f. Trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămînii bolnavi etc. [Gen. -iei, var. crepitațiune s.f. / cf. it. crepitazione, fr. crépitation].

CREPITAȚIE s. f. trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi. (< fr. crépitation)

CREPITAȚIE ~i f. med. Zgomot produs de frecarea capetelor unor oase fracturate sau de pătrunderea aerului în plămânii bolnavi. [Art. crepitația; G.-D. crepitației; Sil. -ți-e] /<fr. crépitation

crepitațiune sf vz crepitație

CREPITAȚIUNE s.f. v. crepitație.

crepitați(un)e f. pârăială, pocnet.

*crepitațiúne f. (lat. crepitátio, -ónis). Rar. Pîrîitură.

crepitație (desp. -ți-e) s. f., art. crepitația (desp. -ți-a), g.-d. art. crepitației; pl. crepitații, art. crepitațiile (desp. -ți-i-)

crepitație (-ți-e) s. f., art. crepitația (-ți-a), g.-d. art. crepitației; pl. crepitații, art. crepitațiile (-ți-i-)

crepitație s. f. (sil. -ți-e), art. crepitația (sil. -ți-a), g.-d. art. crepitației; pl. crepitații, art. crepitațiile (sil. -ți-i-)