CREOLINĂ s. f. Soluție obținută dintr-un amestec de crezoli și hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu și apă, folosită ca dezinfectant. [Pr.: cre-o-] – Din fr. créoline.

creolină sf [At: LTR² / P: cre-o~ / Pl: ~ne / E: fr créoline] (Chm) Amestec lichid de săpun și ulei greu, obținut din distilarea cărbunilor de pământ și folosit, în special, ca dezinfectant.

CREOLINĂ s. f. Soluție obținută dintr-un amestec de crezoli și hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu și apă, întrebuințată ca dezinfectant. [Pr.: cre-o] – Din fr. créoline.

CREOLINĂ s. f. Amestec de săpun și ulei greu, provenit din distilarea cărbunilor de pămînt; împreună cu apa formează o emulsie întrebuințată ca dezinfectant, [în dispensar] mirosea a formol și a creolină. DUMITRIU, N. 236. – Pronunțat: cre-o-.

CREOLINĂ s.f. Amestec lichid de săpun și de ulei greu, obținut la distilarea cărbunilor de pămînt și folosit în special ca dezinfectant. [Pron. cre-o-. / cf. it. creoline, fr. créoline].

CREOLINĂ s. f. lichid uleios brun din distilarea gudroanelor de huilă, cu miros puternic și persistent, dezinfectant. (< fr. créoline)

CREOLINĂ f. chim. Lichid uleios obținut la distilarea cărbunelui de pământ, folosit ca antiseptic. [Sil. cre-o-] /<fr. créoline

*creolínă s., pl. e (fr. créoline, d. cre din creozot și lat. óleum, uleĭ). Un fel de uleĭ scos din catran.

creolină (desp. cre-o-) s. f., g.-d. art. creolinei

creolină (cre-o-) s. f., g.-d. art. creolinei

creolină s. f. (sil. cre-o-), g.-d. art. creolinei