opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRENELAT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri. – Din fr. crénelé.

crenelat2, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 257 / Pl: ~ați, ~e / E: crenela] 1-3 Cu creneluri (1-3).

crenelat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: crenela] 1-3 Crenelare (1-3).

CRENELAT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre un zid, o clădire etc.) Cu creneluri. – Din fr. crénelé.

CRENELAT, -Ă, crenelați, -te, adj. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri. Stindardul fluturează pe poarta crenelată. MACEDONSKI, O. I 257. ◊ Fig. Crestat. Zăpada cade și-n ferestre bate, Cresc țurțuri sub streșini crenelate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 16/1.

CRENELAT, -Ă adj. Cu creneluri. [Cf. fr. crénelé].

CRENELAT ~tă (~ți, ~te) (despre ziduri, clădiri) Care are creneluri; cu creneluri. /<fr. crénelé

CRENELA, crenelez, vb. I. Tranz. A face, a construi creneluri într-un zid. – Din fr. créneler.

CRENELA, crenelez, vb. I. Tranz. A face, a construi creneluri într-un zid. – Din fr. créneler.

crenela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: crenel] 1-3 A face deschizături în formă de crenel (1-3).

CRENELA vb. I. tr. A face, a construi creneluri (într-un zid). [< fr. créneler].

CRENELA vb. tr. a construi creneluri (într-un zid). (< fr. créneler)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crenela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. crenelez, 3 crenelează; conj. prez. 1 sg. să crenelez, 3 să creneleze

crenela (a ~) vb., ind. prez. 3 crenelează

crenela vb., ind. prez. 1 sg. crenelez, 3 sg. și pl. crenelează

Intrare: crenelat
crenelat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crenelat
  • crenelatul
  • crenelatu‑
  • crenelată
  • crenelata
plural
  • crenelați
  • crenelații
  • crenelate
  • crenelatele
genitiv-dativ singular
  • crenelat
  • crenelatului
  • crenelate
  • crenelatei
plural
  • crenelați
  • crenelaților
  • crenelate
  • crenelatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: crenela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crenela
  • crenelare
  • crenelat
  • crenelatu‑
  • crenelând
  • crenelându‑
 singular plural
  • crenelează
  • crenelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crenelez
 (să)
  • crenelez
  • crenelam
  • crenelai
  • crenelasem
a II-a (tu)
  • crenelezi
 (să)
  • crenelezi
  • crenelai
  • crenelași
  • crenelaseși
a III-a (el, ea)
  • crenelează
 (să)
  • creneleze
  • crenela
  • crenelă
  • crenelase
plural I (noi)
  • crenelăm
 (să)
  • crenelăm
  • crenelam
  • crenelarăm
  • crenelaserăm
  • crenelasem
a II-a (voi)
  • crenelați
 (să)
  • crenelați
  • crenelați
  • crenelarăți
  • crenelaserăți
  • crenelaseți
a III-a (ei, ele)
  • crenelează
 (să)
  • creneleze
  • crenelau
  • crenelară
  • crenelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crenelat, crenelatăadjectiv

  • 1. (Despre ziduri, clădiri etc.) Cu creneluri. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Stindardul fluturează pe poarta crenelată. MACEDONSKI, O. I 257. DLRLC
    • 1.1. figurat Crestat. DLRLC
      sinonime: crestat
      • format_quote Zăpada cade și-n ferestre bate, Cresc țurțuri sub streșini crenelate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 16/1. DLRLC
etimologie:

crenela, crenelezverb

  • 1. A face, a construi creneluri într-un zid. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.