2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREIONARE, creionări, s. f. Acțiunea de a creiona.V. creiona.

CREIONARE, creionări, s. f. Acțiunea de a creiona.V. creiona.

creionare sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 178, 4/5 / Pl: ~nări / E: creiona] 1 Desenare cu creionul (2) Si: creionaj (1-2), creionat1 (1-2). 2 Schițare, în grabă, a unui desen Si: creionaj (3), creionat1 (3). 3 (Fig) Schițare a portretului unui personaj într-o operă literară Si: creionaj (4), creionat1 (4).

CREIONARE, creionări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a creiona; schițare a unui desen, fig. a unui portret literar. Eroismul construcției i-a impus poetei, deprinsă în faza anterioară a poeziei ei cu creionări scurte, fără adîncime, mijloace de expresie infinit mai bogate. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 4/5.

CREIONARE s.f. Acțiunea de a creiona. [< creiona].

CREIONA, creionez, vb. I. Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦ Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. – Din fr. crayonner.

CREIONA, creionez, vb. I. Tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schița. ♦ Fig. (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. – Din fr. crayonner.

creiona vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 94 / Pzi: ~nez / E: creion] 1 A desena cu creionul (2). 2 A schița, în grabă, un desen. 3 (Fig) A schița portretul unui personaj într-o operă literară.

CREIONA, creionez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A executa cu creionul un desen în trăsături generale; a schița. Vă creionez un portret. CAMIL PETRESCU, T. II 94. – Fig. A schița cu mijloace literare, (în special) a realiza un portret literar. Scenele sînt realizate cu forță realistă, cu putere de a creiona figuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/6.

CREIONA vb. I. tr. A desena, a schița cu creionul. ♦ (Fig.) A contura, a schița caracterul unui personaj într-o scriere etc. [Pron. cre-io-. / < fr. crayonner].

CREIONA vb. tr. 1. a desena, a schița cu creionul. 2. (fig.) a contura, a schița portretul, caracterul unui personaj. (< fr. crayonner)

A CREIONA ~ez tranz. 1) (desene, tablouri, chipuri etc.) A executa în prealabil în linii generale (cu creionul). 2) (portrete, personaje) A prezenta sumar, prin câteva trăsături caracteristice. [Sil. cre-io-] /<fr. crayonner

creioná v. 1. a desena cu creionul; 2. a schița.

*creĭonéz v. tr. (fr. crayonner). Desemnez cu creĭonu. Schițez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creionare s. f., g.-d. art. creionării; pl. creionări

creionare s. f., g.-d. art. creionării; pl. creionări

creionare s. f., g.-d. art. creionării; pl. creionări

creiona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. creionez, 3 creionea; conj. prez. 1 sg. să creionez, 3 să creioneze

creiona (a ~) vb., ind. prez. 3 creionea

creiona vb., ind. prez. 1 sg. creionez, 3 sg. și pl. creionea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREIONARE s. conturare, schițare. (~ unui profil.)

CREIONA vb. a (se) contura, a (se) schița. (A ~ din cîteva trăsături situația.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

creiona, creionez v. i. a fuma.

Intrare: creionare
creionare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creionare
  • creionarea
plural
  • creionări
  • creionările
genitiv-dativ singular
  • creionări
  • creionării
plural
  • creionări
  • creionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: creiona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • creiona
  • creionare
  • creionat
  • creionatu‑
  • creionând
  • creionându‑
singular plural
  • creionea
  • creionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • creionez
(să)
  • creionez
  • creionam
  • creionai
  • creionasem
a II-a (tu)
  • creionezi
(să)
  • creionezi
  • creionai
  • creionași
  • creionaseși
a III-a (el, ea)
  • creionea
(să)
  • creioneze
  • creiona
  • creionă
  • creionase
plural I (noi)
  • creionăm
(să)
  • creionăm
  • creionam
  • creionarăm
  • creionaserăm
  • creionasem
a II-a (voi)
  • creionați
(să)
  • creionați
  • creionați
  • creionarăți
  • creionaserăți
  • creionaseți
a III-a (ei, ele)
  • creionea
(să)
  • creioneze
  • creionau
  • creiona
  • creionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creionare, creionărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a creiona. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eroismul construcției i-a impus poetei, deprinsă în faza anterioară a poeziei ei cu creionări scurte, fără adîncime, mijloace de expresie infinit mai bogate. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 4/5. DLRLC
etimologie:
  • vezi creiona DEX '09 DEX '98 DN

creiona, creionezverb

  • 1. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vă creionez un portret. CAMIL PETRESCU, T. II 94. DLRLC
    • 1.1. figurat (În literatură) A schița un portret, un caracter etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: contura
      • format_quote Scenele sînt realizate cu forță realistă, cu putere de a creiona figuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/6. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.