2 intrări

20 de definiții

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.

CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.

CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania și în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar.

CREIȚÁR, creițari, s. m. (Învechit, Transilv., Bucov.) Monedă mică de aramă în uz înainte de primul război mondial și valorînd a suta parte dintr-un fiorin; ban, gologan (de valoare neînsemnată). Busuioc și izmă creață a adus cumătră dar, Și pe buzele-nnegrite pus-a Mura un creițar. GOGA, P. 69. Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creițar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. – Pronunțat: crei-. – Variante: crăițár (PAS, L. I 166, GHICA, A. 412), crițár (RETEGANUL, P. III 18) grițár (MARIAN, S. 123) s. m.

CRIȚÁR s. m. v. creițar.

creițár (crei-) s. m., pl. creițári

creițár s. m. (sil. crei-), pl. creițári

CREIȚÁR s. (reg.) crucer. (~ul era o monedă de argint sau de aramă.)

creițár (creițári), s. m.1. Monedă de o centimă dintr-un florin austriac. – 2. Bani. Germ. Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul mag. krajcár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Trans. și Bucov., înv. Cf. ven. craizer, it. craicero (Battisti, II, 1145).

creițar m. 1. monedă austriacă de argint sau de aramă; 2. gologan. [Nemț. KREUTZER].

crăițár m. (pol. krajcar, sîrb. krajcara, ung. krajcár, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce). O foastă [!] monetă [!] austro-ungurească în valoare de vre-o 4 centime (oficial 2 helerĭ. V. heler). Gologan (Olt.). – Și crițar și grițar (Trans.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CREIȚÁR s. (reg.) crucér. (~ era o monedă de argint sau de aramă.)

creițár, creițari, s.m. – (reg.) Monedă de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei, în Austro-Ungaria și Transilvania până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un florin (DAR). – Din germ. Kreuzer < germ. Kreuz „cruce” (Borcea, cf. DER; Șăineanu, MDA), prin intermediul magh. krajcár (DA, cf. DER; DEX, MDA).

creițár, -i, s.m. – Emisiune monetară a împăraților Casei de Habsburg (1624-1716); subdiviziune a talerului. – Din germ. Kreuzer, prin intermediul magh. krajcár (DA cf. DER).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

creițari s. m. pl. (înv.) bani

Intrare: creițar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creițar creițarul
plural creițari creițarii
genitiv-dativ singular creițar creițarului
plural creițari creițarilor
vocativ singular
plural
crăițar
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăițar crăițarul
plural crăițari crăițarii
genitiv-dativ singular crăițar crăițarului
plural crăițari crăițarilor
vocativ singular
plural
crițar
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crițar crițarul
plural crițari crițarii
genitiv-dativ singular crițar crițarului
plural crițari crițarilor
vocativ singular
plural
Intrare: creițari
creițari
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.