11 definiții pentru credo

CRÉDO s. n. (Bis.) 1. Crez (2). 2. A treia parte a liturghiei catolice. – Din lat. credo.

CRÉDO s. n. invar. (Bis.) 1. Crez (2). 2. A treia parte a liturghiei catolice. – Din lat. credo.

crédo s. n., art. crédoul

crédo s. n., art. crédoul

CRÉDO s. v. crez, simbolul credinței.

CRÉDO s.m.invar. 1. A treia parte a liturghiei catolice cântate. 2. Expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței. [< lat. credo, cf. fr. credo].

CRÉDO s. n. 1. a treia parte a misei. 2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței. 3. (fig.) crez; profesiune de credință. (< lat. credo)

CRÉDO n. 1) Partea a treia a liturghiei catolice. 2) Simbolul credinței creștine; crez. /Cuv. lat.

*crédo n. (lat. credo, cred, primu cuv. cu care începe crezu). Crezu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

crédo s. v. CREZ. SIMBOLUL CREDINȚEI.

Credo (cuv. lat.), partea a treia a misei*. Și-a luat numele de la primul cuvânt al propoziției intonate de solist Credo în unum deum, după care urmează o tratare polifonică* complexă, repartizată la grupe corale alternative care fuzionează în fraza* finală. Între lucrările de referință: C. din Misa în si minor BWV 232 de J.S. Bach.

Intrare: credo
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular credo credoul
plural
genitiv-dativ singular credo credoului
plural
vocativ singular
plural