2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREDINCIOS, -OASĂ, credincioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic față de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase. – Credință + suf. -ios.

CREDINCIOS, -OASĂ, credincioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de încredere, pe care te poți bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic față de un angajament, de o idee, de o cauză. 2. Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase. – Credință + suf. -ios.

credincios, ~oa [At: COD. VOR. 151/3 / V: ~nțos / Pl: ~oși, ~oase / E: ml *credentiosus] 1-2 smf, a (Persoană) în care te poți încrede. 3-4 smf, a (Om) demn de încredere. 5-6 smf, a (Persoană) care ține la cineva cu credință Si: crezător (1- 2). 7 a Fidel. 8 a Devotat. 9 a Cinstit. 10-11 smf, a (Om) statornic în sentimente de dragoste și respect. 12-13 smf, a (Persoană) care crede în Dumnezeu Si: crezător (3-4). 14 a (Nob) Care este conform cu credința creștină. 15 a Religios. 16 a (Înv; îs) (Prea) bun (sau drept, ori bine) ~ Ortodox. 17 a (Înv; îas) Care crede cu adevărat în Dumnezeu. 18-21 smf, a (Înv; îe) Puțin ~ (Persoană) care nu crede (cu tărie) în Dumnezeu. 22-23 a (Liv) Care nu-și schimbă (părerile sau) sentimentele. 24-25 a Care își ține (promisiunile sau) jurămintele. 26 smf (Iuz; spc) Om de încredere însărcinat cu supravegherea confecționării mărfurilor Si: împuternicit, procurist, reprezentant, supraveghetor 27 smf Supus al unui domnitor.

CREDINCIOS, -OASĂ, credincioși, -oase, adj. 1. (De obicei urmat de determinări în dativ sau în genitiv) Care este devotat, fidel (unei persoane), pe care te poți bizui; (cu determinări în dativ) nestrămutat, statornic (față de un angajament, de o idee, de o cauză). Alexandru-vodă, credincios făgăduinței ce dase doamnei Rustandei, nu mai tăiase nici un boier. NEGRUZZI, S. I 158. Băduleasa mea frumoasă! De mi-ai fost tu credincioasă, Mergi degrabă la cămară. De ia galbeni din comoară. ALECSANDRI, P. P. 125. ♦ (Substantivat) Om de încredere al cuiva. Avea grijă să n-o audă... un credincios al împăratului. CREANGĂ, P. 97. 2. (În legătură cu credința și practicile religioase) Care crede în existența lui dumnezeu și se conformează practicilor religioase. O bătrînă credincioasă. ◊ (Substantivat) Credincioșii ascultă slujba bisericească.

CREDINCIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care manifestă un atașament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri; fidel; devotat; cinstit. 3) și substantival Care crede în Dumnezeu. /credință + suf. ~os

credincios a. și m. 1. care crede sau are credința: 2. care merită încredere; 3. care tine credința, care rămâne statornic.

credincĭós, -oásă adj. și s. (d. credință). Fidel, în care te poțĭ încrede: credincĭos cuĭva. Fidel, care crede în ceva: credincĭos luĭ Dumnezeŭ.

credințos, ~oa smf, a vz credincios

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!credincios adj. m., s. m., pl. credincioși; adj. f., s. f. credincioa, pl. credincioase

credincios adj. m., pl. credincioși; f. credincioasă, pl. credincioase

credincios adj. m., pl. credincioși; f. sg. credincioasă, pl. credincioase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREDINCIOS adj. 1. (BIS.) cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, râvnitor, bine-credincios. (Om ~.) 2. v. fidel.

CREDINCIOS adj. 1. cinstit, devotat, fidel, nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soție ~; prieten ~.) 2. (BIS.) cucernic, cuvios, evlavios, pios, prea-credincios, religios, smerit, (franțuzism) devot, (înv. și reg.) smernic, (înv.) blagocestiv, pietos, pravoslavnic, rîvnitor, bine-credincios. (Om ~.)

Credincios ≠ adulter, ateu, infidel, necredincios

Intrare: credincios (adj.)
credincios1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credincios
  • credinciosul
  • credinciosu‑
  • credincioa
  • credincioasa
plural
  • credincioși
  • credincioșii
  • credincioase
  • credincioasele
genitiv-dativ singular
  • credincios
  • credinciosului
  • credincioase
  • credincioasei
plural
  • credincioși
  • credincioșilor
  • credincioase
  • credincioaselor
vocativ singular
plural
credințos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: credincios (persoană)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credincios
  • credinciosul
  • credinciosu‑
plural
  • credincioși
  • credincioșii
genitiv-dativ singular
  • credincios
  • credinciosului
plural
  • credincioși
  • credincioșilor
vocativ singular
  • credinciosule
plural
  • credincioșilor
credințos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

credincios, credincioaadjectiv
credincioa, credincioasesubstantiv feminin
credincios, credincioșisubstantiv masculin

  • 1. (Persoană) Care este demn de încredere, pe care te poți bizui; devotat, fidel unei persoane; nestrămutat, statornic față de un angajament, de o idee, de o cauză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Alexandru-vodă, credincios făgăduinței ce dase doamnei Ruxandei, nu mai tăiase nici un boier. NEGRUZZI, S. I 158. DLRLC
    • format_quote Băduleasa mea frumoasă! De mi-ai fost tu credincioasă, Mergi degrabă la cămară. De ia galbeni din comoară. ALECSANDRI, P. P. 125. DLRLC
    • format_quote Avea grijă să n-o audă... un credincios al împăratului. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
  • 2. (Persoană) Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O bătrână credincioasă. Credincioșii ascultă slujba bisericească. DLRLC
etimologie:
  • Credință + sufix -ios. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.