2 definiții pentru credențar

credențar sm [At: LB / V: ~iu, ~dințar, ~dințariu / Pl: ~i / E: credenț + -ar] 1 (Reg) Chelner. 2 (Iuz) Sufragiu.

credențár, credențári, s.m. (reg.) fecior, care servește la masă; sufragiu, ospătar.

Intrare: credențar
credențar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular credențar credențarul
plural credențari credențarii
genitiv-dativ singular credențar credențarului
plural credențari credențarilor
vocativ singular
plural