opțiuni
  • info

5 definiții pentru credență

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

credență1 sf [At: DOC. (1769), ap. TDRG / V: ~dinț, ~dineț sn / Pl: ~țe / E: fr crédence] 1 Mobilă din Evul Mediu, formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați. 2 (Reg) Policioară pentru vase. 3 Masă mică din altarul bisericii catolice, pe care stau vasele sfințite Cf pristol.

CREDENȚĂ s.f. Mobilă din evul mediu, formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați. ♦ Măsuță, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă. [Cf. it. credenza, fr. crédence, germ. Kredenz].

CREDENȚĂ s. f. mobilă din evul mediu formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați. ◊ măsuță, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă. (< it. credenza, germ. Kredenz)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

credență s. f., pl. credențe

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

credență, credențe, s.f. (înv.) mescioara din altarul bisericii catolice pe care stau vasele sfințite; pristol.

Intrare: credență
credență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • credență
  • credența
plural
  • credențe
  • credențele
genitiv-dativ singular
  • credențe
  • credenței
plural
  • credențe
  • credențelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

credență, credențesubstantiv feminin

  • 1. Mobilă din evul mediu, formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați. DN
    • 1.1. Măsuță, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.