4 definiții pentru credență

credénță s. f., pl. credénțe

CREDÉNȚĂ s.f. Mobilă din evul mediu, formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați. ♦ Măsuță, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă. [Cf. it. credenza, fr. crédence, germ. Kredenz].

CREDÉNȚĂ s. f. mobilă din evul mediu formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați. ◊ măsuță, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă. (< it. credenza, germ. Kredenz)

credénță, credénțe, s.f. (înv.) mescioara din altarul bisericii catolice pe care stau vasele sfințite; pristol.

Intrare: credență
credență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular credență credența
plural credențe credențele
genitiv-dativ singular credențe credenței
plural credențe credențelor
vocativ singular
plural