cravașă sf [At: ALECSANDRI, T. 1381 / E: fr cravache] Vergă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie, pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc. Si: biciușcă.

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vărguță elastică de piele, folosită la călărie. Cu stingă ținea frîul; în dreapta avea cravașa. SADOVEANU, P. M. 183. Viorica... luă cravașa din cui și biciui scurt ogarul. C. PETRESCU, C. V. 368. Se întoarce... gesticulînd cu cravașa, de care nu se desparte niciodată. CARAGIALE, O. I 211.

CRAVÁȘĂ s.f. Vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache].

CRAVÁȘĂ s. f. vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, la călărie. (< fr. cravache)

CRAVÁȘĂ ~e f. Vărguță flexibilă de piele sau îmbrăcată în piele cu care călăreții îndeamnă caii la mers; biciușcă. /<fr. cravache

cravașă f. biciușcă de călăreț (= fr. cravache).

*craváșă f., pl. e (fr. cravache, d. germ. karbatsche. V. gîrbacĭ). Barb. Bicĭușcă, vărguță de bătut calu cînd eștĭ călare.

cravașa vt [At: DA / Pzi: ~șez / E: fr cravacher] A lovi cu cravașa.

CRAVAȘÁ, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa.

CRAVAȘÁ vb. I. tr. A lovi cu cravașa. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. cravacher].

CRAVAȘÁ vb. tr. a lovi cu cravașa. (< fr. cravacher)

A CRAVAȘÁ ~éz tranz. A bate cu cravașa. /<fr. cravacher

*cravașéz v. tr. (fr. cravacher). Barb. Lovesc cu cravașa.

craváșă s. f., art. craváșa, g.-d. art. craváșei; pl. craváșe

craváșă s. f., art. craváșa, g.-d. art. craváșei; pl. craváșe

cravașă, pl. cravașe

cravașă, -șe.

cravașá (a ~) vb., ind. prez. 3 cravașeáză, 1 pl. cravașắm; conj. prez. 3 să cravașéze; ger. cravașấnd