2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cravașă sf [At: ALECSANDRI, T. 1381 / E: fr cravache] Vergă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie, pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc. Si: biciușcă.

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache.

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă (1). – Din fr. cravache.

CRAVÁȘĂ, cravașe, s. f. Vărguță elastică de piele, folosită la călărie. Cu stingă ținea frîul; în dreapta avea cravașa. SADOVEANU, P. M. 183. Viorica... luă cravașa din cui și biciui scurt ogarul. C. PETRESCU, C. V. 368. Se întoarce... gesticulînd cu cravașa, de care nu se desparte niciodată. CARAGIALE, O. I 211.

CRAVÁȘĂ s.f. Vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, folosită la călărie. [< fr. cravache].

CRAVÁȘĂ s. f. vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, la călărie. (< fr. cravache)

CRAVÁȘĂ ~e f. Vărguță flexibilă de piele sau îmbrăcată în piele cu care călăreții îndeamnă caii la mers; biciușcă. /<fr. cravache

cravașă f. biciușcă de călăreț (= fr. cravache).

*craváșă f., pl. e (fr. cravache, d. germ. karbatsche. V. gîrbacĭ). Barb. Bicĭușcă, vărguță de bătut calu cînd eștĭ călare.

cravașa vt [At: DA / Pzi: ez / E: fr cravacher] A lovi cu cravașa.

CRAVAȘÁ, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa. – Din fr. cravacher.

CRAVAȘÁ, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa. – Din fr. cravacher.

CRAVAȘÁ, cravașez, vb. I. Tranz. A lovi, a biciui cu cravașa.

CRAVAȘÁ vb. I. tr. A lovi cu cravașa. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. cravacher].

CRAVAȘÁ vb. tr. a lovi cu cravașa. (< fr. cravacher)

A CRAVAȘÁ ~éz tranz. A bate cu cravașa. /<fr. cravacher

*cravașéz v. tr. (fr. cravacher). Barb. Lovesc cu cravașa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

craváșă s. f., art. craváșa, g.-d. art. craváșei; pl. craváșe

craváșă s. f., art. craváșa, g.-d. art. craváșei; pl. craváșe

cravașá (a ~) vb., ind. prez. 3 cravașeáză, 1 pl. cravașắm; conj. prez. 3 să cravașéze; ger. cravașấnd

arată toate definițiile

Intrare: cravașă
cravașă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cravașă
  • cravașa
plural
  • cravașe
  • cravașele
genitiv-dativ singular
  • cravașe
  • cravașei
plural
  • cravașe
  • cravașelor
vocativ singular
plural
Intrare: cravașa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cravașa
  • cravașare
  • cravașat
  • cravașatu‑
  • cravașând
  • cravașându‑
singular plural
  • cravașea
  • cravașați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cravașez
(să)
  • cravașez
  • cravașam
  • cravașai
  • cravașasem
a II-a (tu)
  • cravașezi
(să)
  • cravașezi
  • cravașai
  • cravașași
  • cravașaseși
a III-a (el, ea)
  • cravașea
(să)
  • cravașeze
  • cravașa
  • cravașă
  • cravașase
plural I (noi)
  • cravașăm
(să)
  • cravașăm
  • cravașam
  • cravașarăm
  • cravașaserăm
  • cravașasem
a II-a (voi)
  • cravașați
(să)
  • cravașați
  • cravașați
  • cravașarăți
  • cravașaserăți
  • cravașaseți
a III-a (ei, ele)
  • cravașea
(să)
  • cravașeze
  • cravașau
  • cravașa
  • cravașaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cravașă

  • 1. Vargă elastică din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie pentru îndemnarea calului la mers, alergat etc.; biciușcă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: biciușcă 3 exemple
    exemple
    • Cu stînga ținea frîul; în dreapta avea cravașa. SADOVEANU, P. M. 183.
      surse: DLRLC
    • Viorica... luă cravașa din cui și biciui scurt ogarul. C. PETRESCU, C. V. 368.
      surse: DLRLC
    • Se întoarce... gesticulînd cu cravașa, de care nu se desparte niciodată. CARAGIALE, O. I 211.
      surse: DLRLC

etimologie:

cravașa

  • 1. A lovi, a biciui cu cravașa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: