12 definiții pentru crataegus

PĂDUCÉL, păducei, s. m. 1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele, cu fructe comestibile, care se cultivă și ca plantă ornamentală (Crataegus monogyna). 2. Insectă parazită care trăiește pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis). 3. (Pop.) Boală de piele care se manifestă prin mâncărimi pe tălpi sau între degetele picioarelor. – Lat. *peducellus.

păducél s. m., pl. păducéi

PĂDUCÉL s. v. bătătură, clavus, lichen, panarițiu, sorb.

PĂDUCÉL s. 1. (BOT.; Crataegus monogyna) (reg.) căcădară, gherghin, mărăcine. 2. (BOT.; Crataegus oxycantha) (reg.) gherghin, măceș, (înv.) ramn. 3. (MED.) (reg.) bătătură, funigel, furnicel, must, păduchelniță, trântitură. (~ la talpa piciorului.)

PĂDUCÉL2 ~i m. pop. Boală de piele la tălpi sau la degetele picioarelor, care se manifestă printr-o mâncărime puternică. /<lat. peducellus

PĂDUCÉL1 ~i m. Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe și cu fructe cărnoase, comestibile, de culoare roșie, brună sau neagră. /<lat. peducellus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRATAEGUS L., GHERGHIN, PĂDUCEL, fam. Rosaceae. Gen originar din emisfera nordică, cca 95 specii, arbori și arbuști înalți cu ramuri spinoase, deseori și trunchiurile. Frunze simple, serate, întregi sau lobate, Complet-penat-nervate, la bază cu stipele. înflorește în mai. Flori hermafrodite, albe, roz sau roșii (pe tip 5, stamine roșietice) în. fascicule sau corimbe, rar solitare. Fructul, drupă falsă, corai sau roz, cu 1-5 sîmburi. Nu este pretențios față de sol, rezistă la secetă și pretenții medii față de lumină.

C. crus-galli L. Specie care, înflorește în mai.: Flori albe, dispuse în eorimb, în vîrful ramurilor. Lujeri cu ghimpi mari (cca 8 cm), orizontali. Arbust de 2-7 m înălțime. Fructe mari, comestibile, decorative toamna, roșii-corai.

C. monogyna Jacq. Specie care înflorește în mai-iun. Flori hermafrodite, albe-rozee (pedunculii și caliciul glabre, uneori păroase), dispuse în corimbe erecte, odorante. Frunze glabre, lat-ovate, adînc-dințate, cu 5 lobi acuți, verzi, cu smocuri de peri pe axele nervurilor de pe partea inferioară. Arbust (cca 6-10 m înălțime) cu coroană rară, pendentă și ramuri spinoase. Fructe mici, ovoide, roșii-aprins, foarte decorative toamna, cu un singur sîmbure.

C. orientalis Pali. et M. B. Specie care înflorește în mai-iun. Flori albe. Fructe (rămîn pe plantă pînă toamna tîrziu) roșii-oranj pînă la stacojii, globuloase, mari, cu 5 sîmburi. Frunze, (cca 5 cm lungime) cu 3 lobi sau adînc-divizate, cenușii, pubescente, cu baza cuneată. Arbust (cca 4 m înălțime) cu lujerii cenușii, acoperiți cu peri moi, catifelați.

C. oxyacantha L. Specie care înflorește în mai-iun. Flori albe, laciniile caliciului ovate, fin-păroase în partea internă, 2-3 stile. Fructe mari, roșii, aproape globuloase, 1-3 sîmburi. Frunze (cu 3-5 lobi rotunjiți, puțin adînci, cu mulți dinți arcuați și peri rari pe nervuri obovate, la bază cuneate, pe partea suprioară verzi-lucitor). Arbust (4 m înălțime) cu lujeri scurți și groși, ghimpi de cca 1,5 cm lungime (Pl. 25, pag. 145).

Crataegus coccinea L. Specie care înflorește la sfîrșitul lunii apr. și în mai. Flori dispuse în corimbe. Ramuri erecte cu spini ușor curbați, cca 7 cm lungime. Fructe decorative, cca 2 cm diametru, roșii-aprins, conțin 4 sîmburi. Frunze (cca 12 cm lungime) cu pețiol glandulos, roșcat-păros, lat-ovate, scurt-acuminate, eu dinți mari, serate, cu nervuri pînă în vîrful lobilor, mate, verzi.

Intrare: crataegus
crataegus