O definiție pentru crancădău

crancădău, crancădăi, s.m. (reg.) băiat crescut prea repede; crancor.

Intrare: crancădău
crancădău
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crancădău crancădăul
plural crancădăi crancădăii
genitiv-dativ singular crancădău crancădăului
plural crancădăi crancădăilor
vocativ singular
plural