opțiuni
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cran sn vz craniu

CRAN s.n. (Tehn.) Macara. [Pl. -ne, -nuri. / < rus. kran, fr. cran].

CRAN s. n. macara. (< rus. kran, fr. cran)

CRANIU, cranii, s. n. Ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate; țeastă. ♦ Cap descărnat de om mort; hârcă. – Din lat. cranium. Cf. fr. crâne.

CRANIU, cranii, s. n. Ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate; țeastă. ♦ Cap descărnat de om mort; hârcă. – Din lat. cranium. Cf. fr. crâne.

crană sf vz craniu

craniu sn [At: KRETZULESCU, A. 13/13 / V: cran, ~nă sf / Pl: ~ii / E: fr crane] 1 (Atm) Ansamblul oaselor capului care conține creierul la vertebrate Si: (pop) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă. 2 Cap descărnat de om mort Si: hârcă, tigvă.

CRANIU, cranii, s. n. Cutia osoasă a capului la vertebrate, care adăpostește și ocrotește creierul; (popular) țeastă. Craniul se sprijină în partea de jos pe coloana vertebrală. Cap descărnat de om mort; (popular) hîrcă. Am coborît într-un rînd și în tainițele mănăstirii, acolo unde, In rafturi totdeauna reci, stau înșirate craniile monahilor morți și dezgropați. SADOVEANU, O. VI 519. Fața i se lungise, începuse a avea ceva de craniu. VLAHUȚĂ, O.A. I 85. – Pl. și: (neobișnuit) crane (EMINESCU, N. 52).

CRANIU s.n. (Med.) Scheletul osos al capului; (pop.) țeastă. [Pron. -niu. / < lat. cranium, gr. kranion, cf. fr. crâne].

CRANIU s. n. scheletul, sistemul osos al capului. (< lat. cranium, gr. kranion, după fr. crâne)

CRANIU ~i n. (la om și la animalele vertebrate) 1) Ansamblu de oase ale capului; țeastă. 2) Schelet al capului descărnat. /<lat. cranium, fr. crâne

craniu n. cutie osoasă ce conține creierii: hârcă, scăfârlie.

*crániŭ n. (vgr. kránion, craniŭ). Țeastă, hîrcă, oasele care cuprind creĭeru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!cran (rar) s. n., pl. cranuri

cran (rar) s. n., pl. crane/cranuri

craniu [niu pron. nĭu] s. n., art. craniul; pl. cranii, art. craniile (desp. -ni-i-)

craniu [niu pron. nĭu] s. n., art. craniul; pl. cranii, art. craniile (-ni-i-)

craniu s. n. [-niu pron. -niu], art. craniul; pl. cranii, art. craniile (sil. -ni-i-)

craniu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRAN s. v. macara.

cran s. v. MACARA.

CRANIU s. (ANAT.) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățână. (~ unui mort deshumat.)

CRANIU s. (ANAT.) căpățînă, hîrcă, scăfîrlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățînă. (~ unui mort deshumat.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-CRAN „cutie craniană”. ◊ gr. kranion „craniu” > fr. -crâne > rom. -cran.

Intrare: cran (s.n.)
cran1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cran
  • cranul
  • cranu‑
plural
  • cranuri
  • cranurile
genitiv-dativ singular
  • cran
  • cranului
plural
  • cranuri
  • cranurilor
vocativ singular —
plural —
cran2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cran
  • cranul
  • cranu‑
plural
  • crane
  • cranele
genitiv-dativ singular
  • cran
  • cranului
plural
  • crane
  • cranelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cran (suf.)
sufix (I7-S)
  • cran
Intrare: craniu
  • pronunție: cranĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • craniu
  • craniul
  • craniu‑
plural
  • cranii
  • craniile
genitiv-dativ singular
  • craniu
  • craniului
plural
  • cranii
  • craniilor
vocativ singular —
plural —
cran2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cran
  • cranul
  • cranu‑
plural
  • crane
  • cranele
genitiv-dativ singular
  • cran
  • cranului
plural
  • crane
  • cranelor
vocativ singular —
plural —
crană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cran, cranurisubstantiv neutru

etimologie:

craniu, craniisubstantiv neutru

  • 1. Ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: țeastă
    • format_quote Craniul se sprijină în partea de jos pe coloana vertebrală. DLRLC
    • 1.1. Cap descărnat de om mort. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: hârcă
      • format_quote Am coborît într-un rînd și în tainițele mănăstirii, acolo unde, în rafturi totdeauna reci, stau înșirate craniile monahilor morți și dezgropați. SADOVEANU, O. VI 519. DLRLC
      • format_quote Fața i se lungise, începuse a avea ceva de craniu. VLAHUȚĂ, O.A. I 85. DLRLC
  • comentariu neobișnuit Plural și: crane. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii