18 definiții pentru caracatiță
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CARACATIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul oval și cu opt brațe puternice prevăzute cu ventuze. (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.
caracatiță sf [At: ANON. CAR. / V: crăc~ / A: (Mol) ~rac~ / Pl: ~țe / E: rs каракатица] 1 (Zlg) Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). 2 (Fig) Persoană lacomă, apucătoare. 3 (Fig) Mafie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACATIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CARACATIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze cu care se poate fixa pe stînci. Avea o durere de cap neadormită... înfiptă în creierii lui ca o caracatiță. GALACTION, O.I 263. Poteca se desface înaintea ta ca o caracatiță cu picioarele împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. HOGAȘ, M. N. 76.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CARACATIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Rus karakatica.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CARACATIȚĂ ~e f. 1) Moluscă marină, de talie mare, având corpul rotund și opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze. 2) fig. Persoană lacomă și hrăpăreață. /<rus. karakatița
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caracàtiță f. animal marin din clasa moluștelor cu opt tentacule (Octopus). [Rus. KARAKATIÁ (din krakŭ, crac, insecta având mai mulți craci lungi)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caracátiță, V. cracatiță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cracatiță sf vz caracatiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
racatiță2 sf vz caracatiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
crácatiță (Mold.) și caracátiță (Munt.) f., pl. e (sîrb. krakatnica, pol. krakacica, rus. karakática, adică „cu mulțĭ cracĭ”). O moluscă cefalopodă care se mănîncă. (Cele din comerciŭ, care se vînd uscate, îs de 40-50 cm. Dar există unele și de 2-3 metri). – În Mold. nord -íță și (infl. de rac) racatiță (Șez. 37, 42). V. ahtapod.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
racátiță, V. cracatiță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caracatiță s. f., g.-d. art. caracatiței; pl. caracatițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
caracatiță s. f., g.-d. art. caracatiței; pl. caracatițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caracatiță s. f., g.-d. art. caracatiței; pl. caracatițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caracatiță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
caracatiță (caracatițe), s. f. – Moluscă marină (Octopus vulgaris). Rus. karakatica (Cihac, II, 79), cf. sb. krakatnica.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
caracatiță, caracatițe s. f. organizație criminală, mafie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
caracatiță, caracatițesubstantiv feminin
- 1. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul oval și cu opt brațe puternice prevăzute cu ventuze. (Octopus vulgaris). DEX '09 DLRLC
- Avea o durere de cap neadormită... înfiptă în creierii lui ca o caracatiță. GALACTION, O.I 263. DLRLC
- Poteca se desface înaintea ta ca o caracatiță cu picioarele împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. HOGAȘ, M. N. 76. DLRLC
- 1.1. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- karakatița DEX '98 DEX '09