2 intrări

2 definiții

crăví1, crăvésc, vb. IV (reg.) a se așeza jos (devenind o piedică pentru ceilalți).

crăví2, crăvésc, vb. IV (înv.) a întări, a hrăni.

Intrare: crăvit
crăvit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crăvit crăvitul crăvi crăvita
plural crăviți crăviții crăvite crăvitele
genitiv-dativ singular crăvit crăvitului crăvite crăvitei
plural crăviți crăviților crăvite crăvitelor
vocativ singular
plural
Intrare: crăvi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crăvi crăvire crăvit crăvind singular plural
crăvește crăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crăvesc (să) crăvesc crăveam crăvii crăvisem
a II-a (tu) crăvești (să) crăvești crăveai crăviși crăviseși
a III-a (el, ea) crăvește (să) crăvească crăvea crăvi crăvise
plural I (noi) crăvim (să) crăvim crăveam crăvirăm crăviserăm, crăvisem*
a II-a (voi) crăviți (să) crăviți crăveați crăvirăți crăviserăți, crăviseți*
a III-a (ei, ele) crăvesc (să) crăvească crăveau crăvi crăviseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)