2 intrări

2 definiții

crăví1, crăvésc, vb. IV (reg.) a se așeza jos (devenind o piedică pentru ceilalți).

crăví2, crăvésc, vb. IV (înv.) a întări, a hrăni.

Intrare: crăvit
crăvit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăvit
  • crăvitul
  • crăvitu‑
  • crăvi
  • crăvita
plural
  • crăviți
  • crăviții
  • crăvite
  • crăvitele
genitiv-dativ singular
  • crăvit
  • crăvitului
  • crăvite
  • crăvitei
plural
  • crăviți
  • crăviților
  • crăvite
  • crăvitelor
vocativ singular
plural
Intrare: crăvi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crăvi
  • crăvire
  • crăvit
  • crăvind
singular plural
  • crăvește
  • crăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crăvesc
(să)
  • crăvesc
  • crăveam
  • crăvii
  • crăvisem
a II-a (tu)
  • crăvești
(să)
  • crăvești
  • crăveai
  • crăviși
  • crăviseși
a III-a (el, ea)
  • crăvește
(să)
  • crăvească
  • crăvea
  • crăvi
  • crăvise
plural I (noi)
  • crăvim
(să)
  • crăvim
  • crăveam
  • crăvirăm
  • crăviserăm
  • crăvisem
a II-a (voi)
  • crăviți
(să)
  • crăviți
  • crăveați
  • crăvirăți
  • crăviserăți
  • crăviseți
a III-a (ei, ele)
  • crăvesc
(să)
  • crăvească
  • crăveau
  • crăvi
  • crăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)