2 intrări

2 definiții

CRĂNȚĂÍ vb. v. ronțăi.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRĂNȚĂÍ vb. a crănțăni, a ronțăi. (~ covrigi.)

Intrare: crănțăi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crănțăi crănțăire crănțăit crănțăind singular plural
crănțăie crănțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crănțăi (să) crănțăi crănțăiam crănțăii crănțăisem
a II-a (tu) crănțăi (să) crănțăi crănțăiai crănțăiși crănțăiseși
a III-a (el, ea) crănțăie (să) crănțăie crănțăia crănțăi crănțăise
plural I (noi) crănțăim (să) crănțăim crănțăiam crănțăirăm crănțăiserăm, crănțăisem*
a II-a (voi) crănțăiți (să) crănțăiți crănțăiați crănțăirăți crănțăiserăți, crănțăiseți*
a III-a (ei, ele) crănțăie (să) crănțăie crănțăiau crănțăi crănțăiseră
Intrare: crănțăit
crănțăit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crănțăit crănțăitul crănțăi crănțăita
plural crănțăiți crănțăiții crănțăite crănțăitele
genitiv-dativ singular crănțăit crănțăitului crănțăite crănțăitei
plural crănțăiți crănțăiților crănțăite crănțăitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)