2 intrări

21 de definiții

crăca sf [At: COSTINESCU / V: cra~, crăcan smn / Pl: ~ne / E: cracă + -ană] 1 Cracă ramificată în formă de „V”. 2 Obiect din lemn desfăcut la un capăt în două sau mai multe brațe. 3 (Pex) Fiecare dintre ramificațiile unui obiect bifurcat. 4 Obiect cu două brațe. 5 (Pex) Locul unde se bifurcă o crăcană (4). 6 (Pex) Loc unde ramurile unui copac formează un unghi Si: prăjină. 7 (Mol) Prăjină bifurcată la un capăt pentru sprijinit crengile prea încărcate cu fructe sau frânghia cu rufe puse la uscat. 8 (Mol) Furcă pe care stă cumpăna de la fântână. 9 (Pex) Spânzurătoare. 10 Sapă al cărei tăiș are forma a două coarne. 11 (Lpl) Corn1 (49). 12 (Lpl) Corn1 (61). 13 Ac de păr. 14 Pieptene cu dinții rari pentru strâns părul. 15 Unealtă bifurcată la capăt pentru împănat friptura cu usturoi sau slănină. 16 Lemne prinse în unghi pe care se așază plugul Si: (reg) cobilă, cotumbă, croc, iapă, traglă, trăgători. 17 Pirostrii. 18 Unealtă din trei pari uniți la vârf, de care se agață ceaunul Si: (reg) cujbă, cotumbă. 19 Capră de lemne. 20 (Buc) Furcă de lemn. 21 (Reg; lpl) Lemne între care intră proțapul Si: gemănare. 22 (Arg) Pantaloni. 23 (Pop; îs) Om ~ Om cu picioare lungi și strâmbe. 24 (Îs) Undiță ~ Undiță cu doi sau trei craci. 25 (Mol) Varietate de struguri albi sau negri cu ciorchini lungi, deșirați, cu rămurele alterne Si: căldărușă, crăcănată (7). 26 Vin din crăcană (25) Si: (reg) căldărușă, crăcănată (8). 27 (Îs) Poamă ~ Poamă băbească.

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Ramură de copac bifurcată la capăt; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană.

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de V; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt în două sau în mai multe brațe; fiecare ramificație a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prăjină provenită dintr-o ramură de copac bifurcată la un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fântânii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă căldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: crăcán s. n.] – Cracă + suf. -ană.

CRĂCÁNĂ, crăcane, s. f. I. 1. Cracă ramificată în formă de «V»; lemn sau alt obiect desfăcut la un capăt te două sau în mai multe brațe; ramificațiile unui obiect bifurcat. [Strugurii se zdrobesc] cu mustuitorul, un băț cu trei sau patru crăcane scurte la capăt. I. IONESCU, P. 251. ◊ Fig. Solul o ținea [cartea] în crăcana a două degete, întinzînd brațul cît mai sus cu putință. SADOVEANU, N. P. 187. 8. 2. Ramură de copac bifurcată ia un capăt, folosită pentru a sprijini crengile prea încărcate de fructe, cumpăna fîntînii etc. Scîrția... cumpăna [fîntînii] ce tot se mai ținea pe crăcana unei furci butucănoase. VLAHUȚĂ, N. 122. 3. (Mai ales la pl.) Cerc de fier cu trei picioare, care servește de suport pentru cazan, ceaun sau alte vase care se pun direct la foc; pirostrii. ♦ Unealtă făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atîrnă căldarea deasupra focului. Atîrnă căldărușa de mămăligă în crăcane. ISPIRESCU, L. 396. II. s. n. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din asemenea struguri. – Variantă: crăcán (ODOBESCU, S. I 91) s. n.

crăcánă s. f., g.-d. art. crăcánei; pl. crăcáne

crăcánă s. f., g.-d. art. crăcánei; pl. crăcáne

CRĂCÁNĂ s. v. pirostrie.

CRĂCÁNĂ s. v. capră, coarne, cobilă, prăjină.

CRĂCÁNĂ1 ~e f. 1) Băț lung, bifurcat la un capăt, având diferite întrebuințări. 2) Ramă de fier, în formă de cerc, având trei picioare pe care se pune ceva la fiert; pirostrii. 3) Unealtă improvizată din trei bețe lungi, unite sus, așezate în formă de piramidă, de care se atârnă deasupra focului un vas în care se fierbe ceva. 4) Capră de tăiat lemne. /crac + suf. ~ană

CRĂCÁNĂ2 ~e f. 1) Varietate de viță de vie, având struguri cu boabe mari, albe sau negre. 2) Vin din astfel de struguri. /crac + suf. ~ană

crăcană f. 1. prăjină cu doi craci ca o furcă de fân; 2. unealtă de lemn cu două sau trei picioare de care se spânzură căldarea; 3. ac cu craci; 4. Mold. scaunul tăietorilor de lemne; 5. varietate de struguri.

crăcánă f., pl. e și ănĭ (d. crac). Lucru ramificat, cum ar fi o prăjină despicată la vîrf p. a susținea ceva. (În Munt. și crácan, n., pl. e). Poamă crăcană (Mold.), un fel de strugurĭ negri cu ramurile rare (Butuciĭ care îi produc se numesc „butucĭ crăcanĭ”, ca adj.). În Munt. crîngană (d. crîng) ca s. f.

CRĂCÁN s. n. v. crăcana.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRĂCA s. pirostrie, (reg.) picioare (pl.), țagră, (prin Transilv.) mîță, (prin Ban. și Transilv.) săgeac. (Pe ~ se pune ceaunul la foc.)

crăca s. v. CAPRĂ. COARNE. COBILĂ. PRĂJINĂ.

crăcánă, crăcane, s.f. – 1. Creangă cu capăt bifurcat. 2. Furcă de lemn. – Din cracă + suf. -ană (MDA).

CRĂCANĂ subst. 1. – N., olt. (Grș 18). Crăcănel, act. 3. Crăcănuș, Ion (Grș 18).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

crăcan, crăcane s. n. 1. (intl.) pantaloni. 2. cadru confecționat dintr-o sârmă mai groasă al jucăriei numite „invizibilă”.

la crăcan expr. (intl.) buzunarul pantalonului.

Intrare: crăcană
crăcană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăca
  • crăcana
plural
  • crăcane
  • crăcanele
genitiv-dativ singular
  • crăcane
  • crăcanei
plural
  • crăcane
  • crăcanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crăcan
  • crăcanul
  • crăcanu‑
plural
  • crăcane
  • crăcanele
genitiv-dativ singular
  • crăcan
  • crăcanului
plural
  • crăcane
  • crăcanelor
vocativ singular
plural
Intrare: Crăcană
Crăcană nume propriu
nume propriu (I3)
* forme elidate – (arată)