2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂSNIC1, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac), legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. krăstnik.

CRÂSNIC2, crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.

CRÂSNIC2, crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.

crâsnic2 [At: (a. 1739) IORGA, S. D. XIII, 105 / V: cărs~, cărstn~, cârstn~, crăs~, crăzn~, ~âșn~ / Pl: ~ici / E: vsl кръстъ „cruce”, bg кръстник „naș”] 1 sm (Reg) Paracliser. 2 sm Dascăl. 3 sn (Reg) Unealtă de pescuit din două nuiele arcuite și încrucișate, de care se leagă plasa Si: (reg) cereală, ciorpac, comiher, crâstaci, crâstaș (1), difan, hălău, lejnic, leșteu, lingură, năpatcă, posfat, prijinea, rochiu, scârțaș, tărăbuc. 4 (Îs) ~-de-mănă, ~fără-țăpoi (sau tălpoi) Crâsnic (3) fără coadă, ale cărui arcuri sunt prelungite în jos, în forma unor picioare sprijinite pe fundul pârâului Si: crâstaș (2). 5 sn (Ban) Plasă prinsă de doi pari încrucișați, cu care se transportă pleava de la arie.

CRÂSNIC1, crâsnice, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău1. – Cf. bg. krăstnik.

crâsnic n. Mold. plasă pătrată de prins pește, atârnând de două prăjini încrucișate. [Vorbă identică cu cea precedentă].

CRÎSNIC2, crîsnice, s. n. (Mold., Transilv., Bucov.) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă legată de două bețe așezate în cruce și fixate la o prăjină lungă, de care apucă pescarul. Noi luăm crîsnicul și, cît fumez o lulea, ajungem la baltă. SADOVEANU, N. F. 26. ◊ (Poetic) Cad așchii de albastru în crîsnicul pădurii. LESNE A, A. 52.

CRÎSNIC1, crîsnici, s. m. (Transilv., Bucov.) Dascăl de biserică; paracliser, țîrcovnic. În mijlocul secerătorilor i se ivea totdeauna Simina, fata crîsnicului de la Zimbru. SLAVICI, O. I 213.

1) cîrsnic și crîsnic m. (din cîrstnic, crîstnic, ca vîrstnic d. vsl. krŭstŭnikŭ, bg. krŭstnik, naș, d, krŭstŭ, cruce). Trans. Clisiarh. – Și criznic (Agrb. Înt. 191). În Mold. nord și cristiac, pl. ĭecĭ (din crîsnic și clisiarh).

2) cîrsnic (vest) și crîsnic (est) n., pl. e (aceĭașĭ orig. cu cîrsnic 1 fiind-că e în formă de cruce). Cĭorpac atîrnat care se cufundă în apă și se lasă maĭ mult timp (pînă ce se adună peștele la mîncarea pusă în el). – Și cîrstaș (Gorj), cristaș (Meh.), scîrțaș (Oltu de jos), pl. e. Și, tirboc, posfat, cîrlionț, halăŭ și prijinea. V. năpatcă.

crîsnic m. și n. V. cîrsnic 1 și 2.

tîrbóc n., pl. oáce, și -úc n., pl. e (bg. tărbuh, sîrb. trbuh, pîntece, burduf, d. vsl. tribuhŭ, stomah, trŭbuha, intestine. V. tîrban). Dun. Un fel de cĭorpac de forma uneĭ marĭ pungĭ cu care se scormonește apa pe supt sălciĭ ca să se prindă peștele. Un fel de cĭorpac care se lasă maĭ mult timp în apă și se scoate cînd se crede c’a venit peștele la mămăliga pusă în el și care se numește și tărbuc (Mold. sud), halăŭ (Olt. Munt. Trans. Suc.), crîsnic (Mold.), cîrsnic (Munt. vest) și cîrstaș (Olt.). V. năpatcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crâsnic2 (plasă de pescuit) s. n., pl. crâsnice

crâsnic1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. crâsnici

crâsnic1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. crâsnici

crâsnic2 (plasă de pescuit) s. n., pl. crâsnice

crâsnic (unealtă de pescuit) s. n., pl. crâsnice

crâsnic (paracliser) s. m., pl. crâsnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRÂSNIC s. (PESCUIT) (pop.) cristac, (reg.) cercală, ciorpac, cristaș, difan, leșnic, leșteu, lingură, năpatcă, rociu, scărțaș, (Transilv.) comiheriu, (Mold. și Transilv.) halău, (prin Olt.) posfat, (prin Munt.) prijineală.

CRÂSNIC s. v. paracliser, țârcovnic.

crîsnic s. v. PARACLISER. ȚÎRCOVNIC.

CRÎSNIC s. (PESCUIT) (pop.) cristac, (reg.) cercală, ciorpac, cristaș, difan, leșnic, leșteu, lingură, năpatcă, rociu, scărțaș, (Transilv.) comiheriu, (Mold. și Transilv.) halău, (prin Olt.) posfat, (prin Munt.) prijineală.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crîsnic (crîsnici), s. m.1. Sacristan, diacon. – 2. Năvod pătrat. – 3. Plasă în general. Sl. kristŭ „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. Sensurile 2 și 3 sînt n. (pl. crîsnice[1]). – De la aceeași rădăcină sl. provine crîștaș, s. n. (năvod), și probabil crîștie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvînt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crîșca. Cf. și cristac, s. n. (năvod), din bg. krŭstak „cruce”.

  1. Formă de plural adăugată de noi. — gall

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crâsnic1, crâsnici, s.m. (reg.) monstru; diavol.

Intrare: crâsnic (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâsnic
  • crâsnicul
  • crâsnicu‑
plural
  • crâsnici
  • crâsnicii
genitiv-dativ singular
  • crâsnic
  • crâsnicului
plural
  • crâsnici
  • crâsnicilor
vocativ singular
  • crâsnicule
  • crâsnice
plural
  • crâsnicilor
cârsnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: crâsnic (unealtă)
crâsnic2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâsnic
  • crâsnicul
  • crâsnicu‑
plural
  • crâsnice
  • crâsnicele
genitiv-dativ singular
  • crâsnic
  • crâsnicului
plural
  • crâsnice
  • crâsnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâsnic, crâsnicisubstantiv masculin

  • 1. regional Dascăl de biserică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În mijlocul secerătorilor i se ivea totdeauna Simina, fata crîsnicului de la Zimbru. SLAVICI, O. I 213. DLRLC
etimologie:

crâsnic, crâsnicesubstantiv neutru

  • 1. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac), legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău. DEX '09 DLRLC
    sinonime: halău
    • format_quote Noi luăm crîsnicul și, cît fumez o lulea, ajungem la baltă. SADOVEANU, N. F. 26. DLRLC
    • format_quote poetic Cad așchii de albastru în crîsnicul pădurii. LESNE A, A. 52. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.