3 intrări

23 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâncenare sf [At: MDA ms / V: ~ncin~ / Pl: ~nări / E: crâncena] (Înv) 1 Înarmare. 2 Îngrozire. 3 Cutremurare de groază Si: crâncenat1 (3), crâncenire (3), crâncenit1 (1-3).

CRÂNCENÁ, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.

CRÂNCENÁ, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.

ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen. corectată

ÎNCRÂNCINÁ vb. I v. încrâncena.

ÎNCRÂNCINÁ vb. I v. încrâncena.

crâncena vr [At: POGOR, HENR. 229 / V: ~ncina / Pzi: ~nez / E: crâncen] (Înv) 1 A se înarma. 2 A se îngrozi. 3 A se cutremura de groază Si: a se crânceni (3).

încrâncena vr [At: LET. III2, 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.

încrâncina v vz încrâncena

ÎNCRÂNCENÁ, încrấncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrânciná, vb. I] – În + crâncen.

CRÎNCENÁ vb. I v. încrîncena.

ÎNCRÎNCENÁ, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncená (C. PETRESCU, Î. II 8), încrînciná (CREANGĂ, P. 77) vb. I.

ÎNCRÎNCINÁ vb. I v. încrîncena.

A ÎNCRÂNCENÁ ~éz tranz. A face să se încrânceneze. [Și încrâncen] /în + crâncen

A SE ÎNCRÂNCENÁ mă ~éz intranz. 1) (despre corp și despre părți ale lui) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încreți; a se înfiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se îndârji. [Și încrâncen] /în + crâncen

încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].

încrîncenéz v. tr. (d. crîncen saŭ vsl. krončinĭati sen, a se înverșuna). Umplu de oroare, înfior. V. refl. Mă înfior (uzitat la pers. III): mulțĭ oamenĭ stăteaŭ încrîncinațĭ (Mold.) de mugetu vitelor (Șez. 30, 196). – Vechĭ și -nesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!crâncená (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se crânceneáză

!încrâncená (a se ~) vb., ind. prez. 3 se încrânceneáză

crâncená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crânceneáză

încrâncená vb., ind. prez. 1 sg. încrâncen/încrâncenéz, 3 sg. și pl. încrâncenă/încrânceneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCRÂNCENÁ vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNCRÂNCENA vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora.

Intrare: crâncenare
crâncenare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâncenare
  • crâncenarea
plural
  • crâncenări
  • crâncenările
genitiv-dativ singular
  • crâncenări
  • crâncenării
plural
  • crâncenări
  • crâncenărilor
vocativ singular
plural
Intrare: crâncena
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâncena
  • crâncenare
  • crâncenat
  • crâncenatu‑
  • crâncenând
  • crâncenându‑
singular plural
  • crâncenea
  • crâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâncenez
(să)
  • crâncenez
  • crâncenam
  • crâncenai
  • crâncenasem
a II-a (tu)
  • crâncenezi
(să)
  • crâncenezi
  • crâncenai
  • crâncenași
  • crâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncena
  • crâncenă
  • crâncenase
plural I (noi)
  • crâncenăm
(să)
  • crâncenăm
  • crâncenam
  • crâncenarăm
  • crâncenaserăm
  • crâncenasem
a II-a (voi)
  • crâncenați
(să)
  • crâncenați
  • crâncenați
  • crâncenarăți
  • crâncenaserăți
  • crâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncenau
  • crâncena
  • crâncenaseră
Intrare: încrâncena
încrâncena1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenare
  • ‑ncrâncenare
  • încrâncenat
  • ‑ncrâncenat
  • încrâncenatu‑
  • ‑ncrâncenatu‑
  • încrâncenând
  • ‑ncrâncenând
  • încrâncenându‑
  • ‑ncrâncenându‑
singular plural
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncenez
  • ‑ncrâncenez
(să)
  • încrâncenez
  • ‑ncrâncenez
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (tu)
  • încrâncenezi
  • ‑ncrâncenezi
(să)
  • încrâncenezi
  • ‑ncrâncenezi
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenași
  • ‑ncrâncenași
  • încrâncenaseși
  • ‑ncrâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
(să)
  • încrânceneze
  • ‑ncrânceneze
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenase
  • ‑ncrâncenase
plural I (noi)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
(să)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenarăm
  • ‑ncrâncenarăm
  • încrâncenaserăm
  • ‑ncrâncenaserăm
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (voi)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
(să)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenarăți
  • ‑ncrâncenarăți
  • încrâncenaserăți
  • ‑ncrâncenaserăți
  • încrâncenaseți
  • ‑ncrâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
(să)
  • încrânceneze
  • ‑ncrânceneze
  • încrâncenau
  • ‑ncrâncenau
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenaseră
  • ‑ncrâncenaseră
încrâncena2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenare
  • ‑ncrâncenare
  • încrâncenat
  • ‑ncrâncenat
  • încrâncenatu‑
  • ‑ncrâncenatu‑
  • încrâncenând
  • ‑ncrâncenând
  • încrâncenându‑
  • ‑ncrâncenându‑
singular plural
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncen
  • ‑ncrâncen
(să)
  • încrâncen
  • ‑ncrâncen
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (tu)
  • încrânceni
  • ‑ncrânceni
(să)
  • încrânceni
  • ‑ncrânceni
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenași
  • ‑ncrâncenași
  • încrâncenaseși
  • ‑ncrâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
(să)
  • încrâncene
  • ‑ncrâncene
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenase
  • ‑ncrâncenase
plural I (noi)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
(să)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenarăm
  • ‑ncrâncenarăm
  • încrâncenaserăm
  • ‑ncrâncenaserăm
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (voi)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
(să)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenarăți
  • ‑ncrâncenarăți
  • încrâncenaserăți
  • ‑ncrâncenaserăți
  • încrâncenaseți
  • ‑ncrâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
(să)
  • încrâncene
  • ‑ncrâncene
  • încrâncenau
  • ‑ncrâncenau
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenaseră
  • ‑ncrâncenaseră
încrâncina1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinare
  • ‑ncrâncinare
  • încrâncinat
  • ‑ncrâncinat
  • încrâncinatu‑
  • ‑ncrâncinatu‑
  • încrâncinând
  • ‑ncrâncinând
  • încrâncinându‑
  • ‑ncrâncinându‑
singular plural
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncinez
  • ‑ncrâncinez
(să)
  • încrâncinez
  • ‑ncrâncinez
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (tu)
  • încrâncinezi
  • ‑ncrâncinezi
(să)
  • încrâncinezi
  • ‑ncrâncinezi
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinași
  • ‑ncrâncinași
  • încrâncinaseși
  • ‑ncrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
(să)
  • încrâncineze
  • ‑ncrâncineze
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinase
  • ‑ncrâncinase
plural I (noi)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
(să)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinarăm
  • ‑ncrâncinarăm
  • încrâncinaserăm
  • ‑ncrâncinaserăm
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (voi)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
(să)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinarăți
  • ‑ncrâncinarăți
  • încrâncinaserăți
  • ‑ncrâncinaserăți
  • încrâncinaseți
  • ‑ncrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
(să)
  • încrâncineze
  • ‑ncrâncineze
  • încrâncinau
  • ‑ncrâncinau
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinaseră
  • ‑ncrâncinaseră
încrâncina2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinare
  • ‑ncrâncinare
  • încrâncinat
  • ‑ncrâncinat
  • încrâncinatu‑
  • ‑ncrâncinatu‑
  • încrâncinând
  • ‑ncrâncinând
  • încrâncinându‑
  • ‑ncrâncinându‑
singular plural
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncin
  • ‑ncrâncin
(să)
  • încrâncin
  • ‑ncrâncin
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (tu)
  • încrâncini
  • ‑ncrâncini
(să)
  • încrâncini
  • ‑ncrâncini
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinași
  • ‑ncrâncinași
  • încrâncinaseși
  • ‑ncrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
(să)
  • încrâncine
  • ‑ncrâncine
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinase
  • ‑ncrâncinase
plural I (noi)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
(să)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinarăm
  • ‑ncrâncinarăm
  • încrâncinaserăm
  • ‑ncrâncinaserăm
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (voi)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
(să)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinarăți
  • ‑ncrâncinarăți
  • încrâncinaserăți
  • ‑ncrâncinaserăți
  • încrâncinaseți
  • ‑ncrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
(să)
  • încrâncine
  • ‑ncrâncine
  • încrâncinau
  • ‑ncrâncinau
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinaseră
  • ‑ncrâncinaseră
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâncena
  • crâncenare
  • crâncenat
  • crâncenatu‑
  • crâncenând
  • crâncenându‑
singular plural
  • crâncenea
  • crâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâncenez
(să)
  • crâncenez
  • crâncenam
  • crâncenai
  • crâncenasem
a II-a (tu)
  • crâncenezi
(să)
  • crâncenezi
  • crâncenai
  • crâncenași
  • crâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncena
  • crâncenă
  • crâncenase
plural I (noi)
  • crâncenăm
(să)
  • crâncenăm
  • crâncenam
  • crâncenarăm
  • crâncenaserăm
  • crâncenasem
a II-a (voi)
  • crâncenați
(să)
  • crâncenați
  • crâncenați
  • crâncenarăți
  • crâncenaserăți
  • crâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncenau
  • crâncena
  • crâncenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crâncena

etimologie:

  • crâncen
    surse: DEX '09 DEX '98

încrâncena încrâncenare încrâncina crâncena

  • 1. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena.
    exemple
    • De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + crâncen
    surse: DEX '98 DEX '09