14 definiții pentru crâncen

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.

CRÂNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.

crâncen, ~ă [At: LB / V: ~ed / Pl: ~i, ~e / E: vsl кржчепий, rs кручина] 1 a (Înv) Necopt. 2 a (Înv) Crud. 3 a (Înv; d. carne) Cu sânge. 4 a (Înv; d. carne) Nefript. 5 a (Înv; d. oameni) Amenințător. 6 a (Înv; d. fapte) Neomenos. 7 sm (Reg; îf -ed) Gunoi neputrezit. 8 a (Fig) Îngrozitor. 9 a (Fig) Strașnic. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Crud. 12 a (Fig) Aspru. 13 a (Fig) Feroce. 14 a (Fig) Nemilos.

CRÂNCEN1 adv. Cu violență. /<sl. kronțina

CRÂNCEN2 ~ă (~i, ~e) Care este caracterizat prin înverșunare, prin cruzime; plin de violență; violent; crunt. /<sl. kronțina

crâncen a. cumplit, grozav: luptă crâncenă. [Slav. KRÕCĬNA, mânie (cf. a se încrâncena)].

crânced, ~ă sm, a vz crâncen

CRÎNCEN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înspăimîntător, înverșunat, aprig, crud, feroce, violent, nemilos. În lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1. Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, VII 504. Pavel izbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Fig. Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63. ◊ (Adverbial) Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101. Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65. Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174.

crîncen, -ă adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ, înverșunat], d. krončina, holeră). Crunt, grozav, înverșunat: luptă crîncenă. Adv. În mod crîncen.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crâncen adj. m., pl. crânceni; f. crâncenă, pl. crâncene

crâncen adj. m., pl. crânceni; f. crâncenă, pl. crâncene

crâncen adj. m., pl. crânceni; f. sg. crâncenă, pl. crâncene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRÂNCEN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. înverșunat.

CRÎNCEN adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. aprig, aspru, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crîncen (crîncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).

Intrare: crâncen
crâncen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâncen
  • crâncenul
  • crâncenu‑
  • crâncenă
  • crâncena
plural
  • crânceni
  • crâncenii
  • crâncene
  • crâncenele
genitiv-dativ singular
  • crâncen
  • crâncenului
  • crâncene
  • crâncenei
plural
  • crânceni
  • crâncenilor
  • crâncene
  • crâncenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâncen, crâncenăadjectiv

  • 1. Aprig, crud, crunt, crâncenit, cumplit, feroce, nemilos, rău, violent, îngrozitor, înspăimântător, înverșunat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1. DLRLC
    • format_quote Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, VII 504. DLRLC
    • format_quote Pavel izbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. DLRLC
    • format_quote figurat Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.