2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crănțăni vi [At: BARCIANU / Pzi: ~nesc / E: cranț + -ăni] 1 A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare Si: a ronțăi. 2 (D. foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele.

crânțăni vi vz crănțăni

CRĂNȚĂNÍ, crănțănésc, vb. IV. Intranz. 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi. 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. [Prez. ind. și: crắnțăn] – Cranț + suf. -ăni.

CRĂNȚĂNÍ, crănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi. 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. – Cranț + suf. -ăni.

CRĂNȚĂNÍ, crănțănesc, vb. IV. Intranz. A face zgomot cu dinții rozînd ceva uscat sau tare; a ronțăi. ◊ (Despre foarfece) Au crănțănit foarfecele. C. PETRESCU, Î. II 76. – Variantă: crînțăní (C. PETRESCU, C. V. 14) vb. IV.

CRÎNȚĂNÍ vb. IV v. crănțăni.

A CRĂNȚĂNÍ ~ésc intranz. A produce un sunet caracteristic fărâmițând cu dinții ceva tare și uscat. /cranț + suf. ~ăni


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crănțăní (a crănțăni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crănțănésc / crắnțăn, imperf. 3 sg. crănțăneá; conj. prez. 3 să crănțăneáscă / să crắnțăne

crănțăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crănțănésc, imperf. 3 sg. crănțăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. crănțăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRĂNȚĂNÍ vb. v. ronțăi.

CRĂNȚĂNI vb. a crănțăi, a ronțăi. (~ biscuiți.)

Intrare: crânțănire
crânțănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crânțănire
  • crânțănirea
plural
  • crânțăniri
  • crânțănirile
genitiv-dativ singular
  • crânțăniri
  • crânțănirii
plural
  • crânțăniri
  • crânțănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: crănțăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crănțăni
  • crănțănire
  • crănțănit
  • crănțănitu‑
  • crănțănind
  • crănțănindu‑
singular plural
  • crănțănește
  • crănțăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crănțănesc
(să)
  • crănțănesc
  • crănțăneam
  • crănțănii
  • crănțănisem
a II-a (tu)
  • crănțănești
(să)
  • crănțănești
  • crănțăneai
  • crănțăniși
  • crănțăniseși
a III-a (el, ea)
  • crănțănește
(să)
  • crănțănească
  • crănțănea
  • crănțăni
  • crănțănise
plural I (noi)
  • crănțănim
(să)
  • crănțănim
  • crănțăneam
  • crănțănirăm
  • crănțăniserăm
  • crănțănisem
a II-a (voi)
  • crănțăniți
(să)
  • crănțăniți
  • crănțăneați
  • crănțănirăți
  • crănțăniserăți
  • crănțăniseți
a III-a (ei, ele)
  • crănțănesc
(să)
  • crănțănească
  • crănțăneau
  • crănțăni
  • crănțăniseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crănțăni
  • crănțănire
  • crănțănit
  • crănțănitu‑
  • crănțănind
  • crănțănindu‑
singular plural
  • crănțăne
  • crănțăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crănțăn
(să)
  • crănțăn
  • crănțăneam
  • crănțănii
  • crănțănisem
a II-a (tu)
  • crănțăni
(să)
  • crănțăni
  • crănțăneai
  • crănțăniși
  • crănțăniseși
a III-a (el, ea)
  • crănțăne
(să)
  • crănțăne
  • crănțănea
  • crănțăni
  • crănțănise
plural I (noi)
  • crănțănim
(să)
  • crănțănim
  • crănțăneam
  • crănțănirăm
  • crănțăniserăm
  • crănțănisem
a II-a (voi)
  • crănțăniți
(să)
  • crănțăniți
  • crănțăneați
  • crănțănirăți
  • crănțăniserăți
  • crănțăniseți
a III-a (ei, ele)
  • crănțăne
(să)
  • crănțăne
  • crănțăneau
  • crănțăni
  • crănțăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crânțăni
  • crânțănire
  • crânțănit
  • crânțănitu‑
  • crânțănind
  • crânțănindu‑
singular plural
  • crânțănește
  • crânțăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crânțănesc
(să)
  • crânțănesc
  • crânțăneam
  • crânțănii
  • crânțănisem
a II-a (tu)
  • crânțănești
(să)
  • crânțănești
  • crânțăneai
  • crânțăniși
  • crânțăniseși
a III-a (el, ea)
  • crânțănește
(să)
  • crânțănească
  • crânțănea
  • crânțăni
  • crânțănise
plural I (noi)
  • crânțănim
(să)
  • crânțănim
  • crânțăneam
  • crânțănirăm
  • crânțăniserăm
  • crânțănisem
a II-a (voi)
  • crânțăniți
(să)
  • crânțăniți
  • crânțăneați
  • crânțănirăți
  • crânțăniserăți
  • crânțăniseți
a III-a (ei, ele)
  • crânțănesc
(să)
  • crânțănească
  • crânțăneau
  • crânțăni
  • crânțăniseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crânțăni
  • crânțănire
  • crânțănit
  • crânțănitu‑
  • crânțănind
  • crânțănindu‑
singular plural
  • crânțăne
  • crânțăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crânțăn
(să)
  • crânțăn
  • crânțăneam
  • crânțănii
  • crânțănisem
a II-a (tu)
  • crânțăni
(să)
  • crânțăni
  • crânțăneai
  • crânțăniși
  • crânțăniseși
a III-a (el, ea)
  • crânțăne
(să)
  • crânțăne
  • crânțănea
  • crânțăni
  • crânțănise
plural I (noi)
  • crânțănim
(să)
  • crânțănim
  • crânțăneam
  • crânțănirăm
  • crânțăniserăm
  • crânțănisem
a II-a (voi)
  • crânțăniți
(să)
  • crânțăniți
  • crânțăneați
  • crânțănirăți
  • crânțăniserăți
  • crânțăniseți
a III-a (ei, ele)
  • crânțăne
(să)
  • crânțăne
  • crânțăneau
  • crânțăni
  • crânțăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crănțăni crânțăni (2)

  • 1. A face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crănțăi ronțăi
  • 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Au crănțănit foarfecele. C. PETRESCU, Î. II 76.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cranț + sufix -ăni.
    surse: DEX '98 DEX '09