crâmpoțire sf [At: DA / V: crăm~, ~oti~, crom~ / Pl: ~ri / E: crâmpoți] (Înv) 1 Rupere în fâșii inegale Si: crâmpotare (1), crâmpotat¹ (1), crâmpoțeală (1), crâmpoțit¹ (1), crâmpoțitură (1). 2 Tăiere în bucăți inegale Si: crâmpotare (2), crâmpotat¹ (2), crâmpoțeală (2), crâmpoțit¹ (2), crâmpoțitură (2). 3 Mușcare din pâine, în loc de a tăia felii Si: crâmpotare (3), crâmpotat¹ (3), crâmpoțeală (3), crâmpoțit¹ (3), crâmpoțitură (3). 4 Tăiere neregulată a unei pânze Si: crâmpotare, crâmpotat¹ (4), crâmpoțeală (4), crâmpoțit¹ (4), crâmpoțitură (4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8 Mâncat în mod dezordonat Si: crâmpotare (8), crâmpotat¹ (8), crâmpoțeală (8), crâmpoțit¹ (8), crâmpoțitură (8). 9 (Fig) Sărutare cu patimă (și mușcături) pe buze Si: (înv) crâmpoțit (9).

CRÂMPOȚI, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”).

crămpoți v vz crâmpoți

crămpoțire sf vz crâmpoțire

crâmpoti v vz crâmpoți

crâmpotire sf vz crâmpoțire

crâmpoți [At: DA / V: crăm~, ~oti, crom~ / Pzi: ~țesc / E: crâmpot] (Înv) 1-2 vtr A (se) rupe în fâșii inegale Si: a (se) crâmpota (1-2). 3-4 vtr A (se) tăia în bucăți inegale Si: a (se) crâmpota (3-4). 5 vt A mușca din pâine, în loc de a tăia felii Si: a (se) crâmpota (5). 6 vt A tăia neregulat o pânză Si: a (se) crâmpota (6). 7 vt A fragmenta. 8 vt A sfârteca. 9 vt A măcelări. 10 vt A mânca dezordonat Si: a crâmpota (10). 11 (Fig; d. buze) A săruta cu patimă (mușcând).

crompoți v vz crâmpoți

CRÂMPOȚI, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, et. nec.).

CRÎMPOȚI, crîmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A tăia, a rupe, a sfîrteca, a sfîșia în bucăți inegale, a ciopîrți, a îmbucătăți. A găsit iezii singuri, i-a ucis și i-a crîmpoțit de le-am plins de milă. CREANGĂ, P. 30. ♦ A mînca fără rînduială, de ici și de colo, cîte puțin. Dați-vă deoparte măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea, ziseră atunci Flămînzilă și Setilă, care așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. – Variantă: crompoți (SBIERA, P. 74) vb. IV.

CROMPOȚI vb. IV v. crîmpoți.

A CRÂMPOȚI ~esc tranz. reg. 1) (obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. 2) A mânca puțin, luând de ici, de colo câte o bucățică. /Orig. nec.

crâmpoțì v. Mold. a tăia in bucăți lungărețe, a, sfâșia: a ucis iezii și i-a crâmpoțit CR.

crîmpotésc (Munt.) și -țésc (Mold. Trans.) v. tr. (d. crîmpot). Prefac în crîmpote, în crîmpeĭe, rup, sfîșiĭ: crîmpoțit de gîndurĭ negre (Rebr. 257), reviste crîmpoțite și cărțĭ șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Scurtez, execut un crîmpeĭ, încep un lucru: de abea am crîmpoțit rochia asta. – Și crompoțesc. V. cĭumpăvesc.

crompoțésc, V. crîmpoțesc.

crâmpoți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțesc, 3 sg. crâmpoțește, imperf. 1 crâmpoțeam; conj. prez. 1 sg. să crâmpoțesc, 3 să crâmpoțească corectat(ă)

crâmpoți (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțesc, imperf. 3 sg. crâmpoțea; conj. prez. 3 să crâmpoțească corectat(ă)

crâmpoți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțesc, imperf. 3 sg. crâmpoțea; conj. prez. 3 sg. și pl. crâmpoțească

CRÂMPOȚI vb. v. ciopârți sfârteca, sfâșia.

crîmpoți vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.