2 intrări

10 definiții

CRÂMPOȚÍ, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”).

CRÂMPOȚÍ, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, et. nec.).

CRÎMPOȚÍ, crîmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A tăia, a rupe, a sfîrteca, a sfîșia în bucăți inegale, a ciopîrți, a îmbucătăți. A găsit iezii singuri, i-a ucis și i-a crîmpoțit de le-am plins de milă. CREANGĂ, P. 30. ♦ A mînca fără rînduială, de ici și de colo, cîte puțin. Dați-vă deoparte măi păcătoșilor, că numai ați crîmpoțit mîncarea, ziseră atunci Flămînzilă și Setilă, care așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261. – Variantă: crompoțí (SBIERA, P. 74) vb. IV.

crâmpoțí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. crâmpoțésc, imperf. 3 sg. crâmpoțeá; conj. prez. 3 să crâmpoțeáscă

crâmpoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crâmpoțésc, imperf. 3 sg. crâmpoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. crâmpoțeáscă

CRÂMPOȚÍ vb. v. ciopârți sfârteca, sfâșia.

A CRÂMPOȚÍ ~ésc tranz. reg. 1) (obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. 2) A mânca puțin, luând de ici, de colo câte o bucățică. /Orig. nec.

crâmpoțì v. Mold. a tăia in bucăți lungărețe, a, sfâșia: a ucis iezii și i-a crâmpoțit CR.

crîmpotésc (Munt.) și -țésc (Mold. Trans.) v. tr. (d. crîmpot). Prefac în crîmpote, în crîmpeĭe, rup, sfîșiĭ: crîmpoțit de gîndurĭ negre (Rebr. 257), reviste crîmpoțite și cărțĭ șferticate (Kir. Șez. 30, 201). Scurtez, execut un crîmpeĭ, încep un lucru: de abea [!] am crîmpoțit rochia asta. – Și crompoțesc. V. cĭumpăvesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

crîmpoțí vb. v. CIOPÎRȚI. SFÎRTECA. SFÎȘIA.

Intrare: crâmpoți
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) crâmpoți crâmpoțire crâmpoțit crâmpoțind singular plural
crâmpoțește crâmpoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crâmpoțesc (să) crâmpoțesc crâmpoțeam crâmpoții crâmpoțisem
a II-a (tu) crâmpoțești (să) crâmpoțești crâmpoțeai crâmpoțiși crâmpoțiseși
a III-a (el, ea) crâmpoțește (să) crâmpoțească crâmpoțea crâmpoți crâmpoțise
plural I (noi) crâmpoțim (să) crâmpoțim crâmpoțeam crâmpoțirăm crâmpoțiserăm, crâmpoțisem*
a II-a (voi) crâmpoțiți (să) crâmpoțiți crâmpoțeați crâmpoțirăți crâmpoțiserăți, crâmpoțiseți*
a III-a (ei, ele) crâmpoțesc (să) crâmpoțească crâmpoțeau crâmpoți crâmpoțiseră
Intrare: crâmpoțire
crâmpoțire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crâmpoțire crâmpoțirea
plural crâmpoțiri crâmpoțirile
genitiv-dativ singular crâmpoțiri crâmpoțirii
plural crâmpoțiri crâmpoțirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)