8 definiții pentru crâmpiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâmpiță1 sf [At: LB / V: ~mbi~ / A și: crâm~ / Pl: ~țe / E: vsl кржпитица] (Reg) 1-2 Încurcătură a firelor cu care (se urzește sau) se țese la război. 3 Încâlcitură. 4 (Pex) Greșeală. 5 (Fig) Piedică. 6 (Fig) Greutate. 7 (Pex) Defect. 8 (Pex) Viciu. 9 (Fig) Neînțelegere. 10 (Fig) Bucluc. 11 (Fig) Ceartă. 12 (Fig) Necaz. 13 (Înv; fig) Pricină (de judecată).

crâmpiță2 sf [At: DA / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Scrumbie

CRẤMPIȚĂ, crâmpițe, s. f. (Reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol. – Cf. crâmpei.

CRẤMPIȚĂ, crâmpițe, s. f. (Reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol. – Cf. crâmpei.

crâmpiță f. Mold. nod la ițele urzelii. [Lit. căpătâiu mic].

crî́mpiță f., pl. e (ca și crîmpeĭ). Ban. Cocleț (greșeală la năvădit). Fig. Încurcătură, belea, obstacul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crấmpiță (reg.) s. f., g.-d. art. crấmpiței; pl. crấmpițe

crâmpiță s. f., g.-d. art. crâmpiței; pl. crâmpițe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crâmpiță, crâmpițe, s.f. (reg.) 1. încurcătură la rost în firele cu care se urzește sau se țese; încâlcitură, nod. 2. (fig.) piedică, obstacol, greutate, opăceală. 3. greșeală, sminteală; vițiu, defect, cusur. 4. încurcătură, neînțelegere, bucluc, necaz, ceartă, belea, boacănă; pricină, cauză.

Intrare: crâmpiță
crâmpiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâmpiță
  • crâmpița
plural
  • crâmpițe
  • crâmpițele
genitiv-dativ singular
  • crâmpițe
  • crâmpiței
plural
  • crâmpițe
  • crâmpițelor
vocativ singular
plural

crâmpiță

etimologie:

  • cf. crâmpei
    surse: DEX '98 DEX '09