8 definiții pentru crâșmușoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâșmușoa sf [At: ALECSANDRI, T. 1538 / Pl: ~re / E: crâșmă + -ușoară] 1-2 (Șhp) Cârciumioară.

CRÂȘMUȘOÁRĂ, crâșmușoare, s. f. (Pop.) Crâșmuliță. – Crâșmă + suf. -ușoară.

CRÂȘMUȘOÁRĂ, crâșmușoare, s. f. Crâșmuliță. – Crâșmă + suf. -ușoară.

CRÎȘMUȘOÁRĂ, crîșmușoare, s. f. (Mold., Transilv.) Crîșmuță. O trimet la crîșmușoara mea... colea, lîngă drum. ALECSANDRI, T. 1538.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crâșmușoáră (reg.) s. f., g.-d. art. crâșmușoárei; pl. crâșmușoáre

crâșmușoáră s. f., g.-d. art. crâșmușoárei; pl. crâșmușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRÂȘMUȘOÁRĂ s. v. cârciumioară, crâșmuliță.

crîșmușoa s. v. CÎRCIUMIOARĂ. CRÎȘMULIȚĂ.

Intrare: crâșmușoară
crâșmușoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmușoa
  • crâșmușoara
plural
  • crâșmușoare
  • crâșmușoarele
genitiv-dativ singular
  • crâșmușoare
  • crâșmușoarei
plural
  • crâșmușoare
  • crâșmușoarelor
vocativ singular
plural