Definiția cu ID-ul 949933:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cozléu, s.n. – (reg.; înv.) Mobilă de bucătărie; bufet, dulăpior: „Pă scaunu cel cu spate / Plin cu vase nespălate; / Pă cozleu’ cel feștit / Tot o lingură și-un blid” (D. Pop, 1978: 175; Băsești). – Et. nec. (MDA); din magh. kaszli „dulăpior” < germ. Kastl (Țurcanu).