6 definiții pentru cozeur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cozeur sm [At: DN3 / P: ~zör / Pl: ~i / E: fr causeur] (Frm) Persoană care știe să întrețină o conversație plăcută.

COZEUR, cozeuri, s. m. Persoană care vorbește cu ușurință, știind să întrețină o conversație plăcută. [Pr.: cozör] – Din fr. causeur.

COZEUR, cozeuri, s. m. Persoană care vorbește cu ușurință, știind să întrețină o conversație plăcută. [Pr.: cozör] – Din fr. causeur.

COZEUR s.m. (Franțuzism) Cel care știe să întrețină o conversație. [Pron. co-zör. / < fr. causeur].

COZEUR [CO-ZöR] s. m. cel care știe să întrețină o conversație. (< fr. causeur)

COZEUR [pr.: cozör] ~i m. Persoană care știe să întrețină o conversație plăcută. /<fr. causeur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cozeur [pron. cozö́r] (-zeur) s. m., pl. cozeuri

Intrare: cozeur
  • silabație: co-zeur
  • pronunție: cozör
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cozeur
  • cozeurul
  • cozeuru‑
plural
  • cozeuri
  • cozeurii
genitiv-dativ singular
  • cozeur
  • cozeurului
plural
  • cozeuri
  • cozeurilor
vocativ singular
  • cozeurule
  • cozeure
plural
  • cozeurilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cozeur

  • 1. Persoană care vorbește cu ușurință, știind să întrețină o conversație plăcută.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: