7 definiții pentru cozeur
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COZEUR, cozeuri, s. m. Persoană care vorbește cu ușurință, știind să întrețină o conversație plăcută. [Pr.: cozör] – Din fr. causeur.
COZEUR, cozeuri, s. m. Persoană care vorbește cu ușurință, știind să întrețină o conversație plăcută. [Pr.: cozör] – Din fr. causeur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cozeur sm [At: DN3 / P: ~zör / Pl: ~i / E: fr causeur] (Frm) Persoană care știe să întrețină o conversație plăcută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COZEUR s.m. (Franțuzism) Cel care știe să întrețină o conversație. [Pron. co-zör. / < fr. causeur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COZEUR [CO-ZöR] s. m. cel care știe să întrețină o conversație. (< fr. causeur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COZEUR [pr.: cozör] ~i m. Persoană care știe să întrețină o conversație plăcută. /<fr. causeur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cozeur (livr.) [pron. fr. kozör] (desp. -zeur) s. m., pl. cozeuri [pron. kozöri] corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cozeur [pron. cozör] (-zeur) s. m., pl. cozeuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: co-zeur
- pronunție: cozör
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cozeur, cozeurisubstantiv masculin
- 1. Persoană care vorbește cu ușurință, știind să întrețină o conversație plăcută. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- causeur MDA2 DEX '09 DEX '98 DN