2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cox1- vz coxo-

*cox n., pl. urĭ (germ. coaks, citit kox, d. engl. coak și coke, pl. cokes). Cărbune de pămînt din care s’aŭ scos, pin destilare, elementele gazoase (care se întrebuințează ca gaz de iluminat). Arde bine, dă căldură foarte mare, nu face fum mult, dar se aprinde greŭ. – Se poate scrie și coks orĭ cocs.

COCS, cocsuri, s. n. Produs solid obținut din cărbunele de pământ, din reziduuri de petrol sau din gudroane prin încălzire la temperaturi înalte și întrebuințat ca materie primă sau combustibil în metalurgie, în industria chimică, în gospodărie etc. – Din germ. Koks.

COCS, cocsuri, s. n. Produs solid obținut din cărbunele de pământ, din reziduuri de petrol sau din gudroane prin încălzire la temperaturi înalte și întrebuințat ca materie primă sau combustibil în metalurgie, în industria chimică, în gospodărie etc. – Din germ. Koks.

cocs s. n. (arg.) prescurtare argotică pentru cocaină. ♦ p. ext. stupefiant. Din cocaină + -s.

cocs sn [At: DA / V: cox, (iuz) kocs / Pl: ~uri / E: ger Koks] Produs solid obținut din cărbunele de pământ, din reziduuri de petrol sau din gudroane prin încălzire la temperaturi înalte și întrebuințat ca materie primă sau combustibil în metalurgie, în industria chimică, în gospodărie etc.

coxo- [At: DN3 / V: cox- / E: fr coxe, lat coxa] Element prim de compunere cu semnificația: „coapse”. 1 Referitor la coapsă. 2 Care aparține coapsei.

COCS s. n. Produs solid obținut din cărbune de pămînt prin încălzirea lui în cuptoare speciale la o temperatură de peste 1000 de grade; se întrebuințează ca combustibil, ca reconstituant în metalurgie și ca material filtrant în industria chimică. Pe aleea neagră a fostului conac, bătătorită cu nisip de cocs, se depărtează în ploaie Zuharia Duhu. C. PETRESCU, A. 441. Și cîți nu sînt din aceia care n-au văzut coșul fabricii, n-au mirosit duhoarea cocsului, dar în schimb fură hrana muncitorilor. SAHIA, N. 31. Ca un bulgăre de cocs. Care-a stat o noapte-n ploaie. TOPÎRCEANU, M. 11.

COCS s.n. Produs rezultat de la distilarea cărbunilor la temperaturi înalte. [< germ. Koks, cf. engl. coke].

COXO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) coapsă, șold”, „al coapsei”. [Var. cox-. / < fr. coxo-, cf. lat. coxa].

COCS s. n. produs solid, combustibil prin încălzirea la temperaturi înalte a cărbunilor, a reziduurilor de țiței sau a gudroanelor. (< germ. Koks)

COX(O)- elem. „coapsă”, „șold”. (< fr. cox/o/-, cf. lat. coxa)

COCS ~uri n. Produs solid obținut prin carbonizarea la temperaturi înalte a cărbunelui de pământ sau a produselor petroliere și întrebuințat în metalurgie, în industria chimică etc. ~ de gudron. ~ metalurgic. ~ de petrol. /<germ. Koks

coks n. cărbune artificial provenind din distilațiunea huilei în cuptoare pentru fabricarea gazului de iluminat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cocs (combustibil) s. n., (sorturi) pl. cocsuri

!cocs s. n., (sorturi) pl. cocsuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cox s. m. – Produs solid obținut din cărbune de pămînt. – Var. ortografică coks. Germ. Koks (sec. XIX).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COX-, v. COXO-.~algie (v. -algie), s. f., durere localizată în articulația șoldului; ~anchilometru (v. anchilo-, v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară gradul de diformitate a unui șold anchilozat; ~artrie (v. -artrie), s. f., coxartroză*; ~artropatie (v. artro-, v. -patie), s. f., afecțiune a articulației coxale; ~artroză (v. -artroză), s. f., reumatism cronic degenerativ al șoldului; sin. coxartrie; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere la nivelul osului coxal.

COXO- „coapsă, oscoxal”. ◊ L. coxa „coapsă” > fr. coxo-, engl. id. > rom. coxo-.~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a șoldului; ~tomie (v. -tomie), s. f., rezecție chirurgicală a osului coxal.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COCS (< germ.) s. n. Produs solid bogat în carbon, rezultat din carbonizarea la temperaturi înalte a cărbunilor, a reziduurilor de petrol sau a gudroanelor, întrebuințat drept combustibil și ca materie primă sau auxiliară la fabricarea fontei, a carburii de calciu etc. ◊ C. metalurgic = c. de calitate superioară, folosit ca agent de reducere și combustibil în metalurgie la furnalele înalte. ◊ C. de petrol = produs solid obținut prin descompunerea termic avansată a fracțiunilor petroliere grele, folosit la fabricarea c. metalurgic, la fabricarea electrozilor și drept combustibil.

Intrare: cocs
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocs
  • cocsul
  • cocsu‑
plural
  • cocsuri
  • cocsurile
genitiv-dativ singular
  • cocs
  • cocsului
plural
  • cocsuri
  • cocsurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cox
  • coxul
  • coxu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cox
  • coxului
plural
vocativ singular
plural
cocks
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: coxo
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocs, cocsurisubstantiv neutru

  • 1. Produs solid obținut din cărbunele de pământ, din reziduuri de petrol sau din gudroane prin încălzire la temperaturi înalte și întrebuințat ca materie primă sau combustibil în metalurgie, în industria chimică, în gospodărie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pe aleea neagră a fostului conac, bătătorită cu nisip de cocs, se depărtează în ploaie Zuharia Duhu. C. PETRESCU, A. 441. DLRLC
    • format_quote Și cîți nu sînt din aceia care n-au văzut coșul fabricii, n-au mirosit duhoarea cocsului, dar în schimb fură hrana muncitorilor. SAHIA, N. 31. DLRLC
    • format_quote Ca un bulgăre de cocs. Care-a stat o noapte-n ploaie. TOPÎRCEANU, M. 11. DLRLC
etimologie:

coxoelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) coapsă, șold”, „al coapsei”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic