Definiția cu ID-ul 913632:

COVIȚÁ, covíț, vb. I. Intranz. (Regional) A guița. O mulțime de glasuri... unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302. [Scroafa] fuge covițînd. ȘEZ. IV 121. – Variantă: covițăí (HOGAȘ, DR. II 46, VLAHUȚĂ, CL. 113) vb. IV.