2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covițare sf [At: DA / Pl: ări / E: covița] (Reg) Guițare.

COVIȚÁ, pers. 3 covíță, vb. I. Intranz. (Reg.) A guița. – Din coviț.

COVIȚÁ, pers. 3 covíță, vb. I. Intranz. (Reg.) A guița. – Din coviț.

covița vi [At: PAMFILE, C. 11 / V: cuv~ / Pzi: 3 ~ță / E: coviț] (Reg) A guița.

covițăí vi [At: PAMFILE, C. / V: ~țâí, ~țeí / Pzi: 3 ~éște/ E: coviț + -ăi] (Reg) A guița.

COVIȚÁ, covíț, vb. I. Intranz. (Regional) A guița. O mulțime de glasuri... unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302. [Scroafa] fuge covițînd. ȘEZ. IV 121. – Variantă: covițăí (HOGAȘ, DR. II 46, VLAHUȚĂ, CL. 113) vb. IV.

COVIȚA, pers. III coviță, vb. I Intranz. (Reg.) A guița. [Var.: covițăi vb. IV] – Din coviț.

COVIȚĂÍ vb. IV. v. covița.

covițăì v. Mold. a guița: altele covițăiău ca porcul CR. [Onomatopee din coviț! strigătul porcului].

covițăĭésc v. intr. (d. coviț, rudă cu vsl. kvičuti, bg. kvicý și gucam, sîrb. kvičati, [kvocati, a cloncăni], rus. kvičátĭ, ceh. kvičeti, kovičeti; alb. kuis, ngr. koizo; germ. quieken, quieksen, id. Bern.). Est. Țip de nemulțămire, vorbind de porc orĭ de purcel. – În nord cuvíț, în vest guíț, a -țá. V. grohăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

covițá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 covíță

covițá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. covíță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COVIȚÁ vb. v. grohăi, guița.

COVIȚĂÍ vb. v. grohăi, guița.

Intrare: covițare
covițare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covițare
  • covițarea
plural
  • covițări
  • covițările
genitiv-dativ singular
  • covițări
  • covițării
plural
  • covițări
  • covițărilor
vocativ singular
plural
Intrare: covița
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covița
  • covițare
  • covițat
  • covițatu‑
  • covițând
  • covițându‑
singular plural
  • coviță
  • covițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coviț
(să)
  • coviț
  • covițam
  • covițai
  • covițasem
a II-a (tu)
  • coviți
(să)
  • coviți
  • covițai
  • covițași
  • covițaseși
a III-a (el, ea)
  • coviță
(să)
  • covițe
  • covița
  • coviță
  • covițase
plural I (noi)
  • covițăm
(să)
  • covițăm
  • covițam
  • covițarăm
  • covițaserăm
  • covițasem
a II-a (voi)
  • covițați
(să)
  • covițați
  • covițați
  • covițarăți
  • covițaserăți
  • covițaseți
a III-a (ei, ele)
  • coviță
(să)
  • covițe
  • covițau
  • covița
  • covițaseră
verb (V343)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covițăi
  • covițăire
  • covițăit
  • covițăitu‑
  • covițăind
  • covițăindu‑
singular plural
  • covițăie
  • covițăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • covițăi
(să)
  • covițăi
  • covițăiam
  • covițăii
  • covițăisem
a II-a (tu)
  • covițăi
(să)
  • covițăi
  • covițăiai
  • covițăiși
  • covițăiseși
a III-a (el, ea)
  • covițăie
(să)
  • covițăie
  • covițăia
  • covițăi
  • covițăise
plural I (noi)
  • covițăim
(să)
  • covițăim
  • covițăiam
  • covițăirăm
  • covițăiserăm
  • covițăisem
a II-a (voi)
  • covițăiți
(să)
  • covițăiți
  • covițăiați
  • covițăirăți
  • covițăiserăți
  • covițăiseți
a III-a (ei, ele)
  • covițăie
(să)
  • covițăie
  • covițăiau
  • covițăi
  • covițăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

covița covițăi

  • exemple
    • O mulțime de glasuri... unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302.
      surse: DLRLC
    • [Scroafa] fuge covițînd. ȘEZ. IV 121.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • coviț
    surse: DEX '98 DEX '09