2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covăi vt vz covăli

cóvăĭ și -ĭésc v. intr. (cp. cu vsl. kovatĭ, a fabrica cĭocănind, și cu lat. cohus, cous, scobitură, boltă, cam ca vĭdua, rom. văduvă. V. și încovoĭ, cohăĭat, șovăĭesc). Vechĭ. Cotesc, ocolesc: apa Niluluĭ șuvăită și cuvăită (Cant.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

covăí (-ăésc, -ít), vb. – A înconjura, a ocoli. Origine necunoscută, probabil expresivă, dacă se ține seama de terminație cf. hămăi, lăpăi, fosăi, etc. Legătura cu sl. kovati „a făuri” (Scriban) nu este probabilă. – Der. covei, s. n. (Banat, Olt., cotitură, curbă, sinuozitate; ascunzătoare); încovoia, vb. (a îndoi, a curba, a pleca), pe care Tiktin, DAR și Pușcariu Lr., 358, îl explică pe baza unui sl. *kovaljati de la kovalĭ „fierar”, der. destul de îndoielnică; încovoială (var. încovoietură), s. f. (curbare, încovoiere, arcuire).

Intrare: covăire
covăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covăire
  • covăirea
plural
  • covăiri
  • covăirile
genitiv-dativ singular
  • covăiri
  • covăirii
plural
  • covăiri
  • covăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: covăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covăi
  • covăire
  • covăit
  • covăitu‑
  • covăind
  • covăindu‑
singular plural
  • covăiește
  • covăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • covăiesc
(să)
  • covăiesc
  • covăiam
  • covăii
  • covăisem
a II-a (tu)
  • covăiești
(să)
  • covăiești
  • covăiai
  • covăiși
  • covăiseși
a III-a (el, ea)
  • covăiește
(să)
  • covăiască
  • covăia
  • covăi
  • covăise
plural I (noi)
  • covăim
(să)
  • covăim
  • covăiam
  • covăirăm
  • covăiserăm
  • covăisem
a II-a (voi)
  • covăiți
(să)
  • covăiți
  • covăiați
  • covăirăți
  • covăiserăți
  • covăiseți
a III-a (ei, ele)
  • covăiesc
(să)
  • covăiască
  • covăiau
  • covăi
  • covăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)