7 definiții pentru cotutelă
cotutélă sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: fr cotutelle] Tutelă deținută de două sau mai multe persoane.
COTUTÉLĂ, cotutele, s. f. Tutelă deținută de două sau de mai multe persoane. – Din fr. cotutelle.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTUTÉLĂ, cotutele, s. f. Tutelă deținută de două sau de mai multe persoane. – Din fr. cotutelle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cotutélă s. f., g.-d. art. cotutélei; pl. cotutéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotutélă s. f. → tutelă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COTUTÉLĂ s.f. Tutelă deținută de două sau mai multe persoane. [Cf. fr. cotutelle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTUTÉLĂ s. f. tutelă deținută de două sau mai multe persoane. (< fr. cotutelle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: cotutelă
cotutelă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cotutelă | cotutela |
| plural | cotutele | cotutelele | |
| genitiv-dativ | singular | cotutele | cotutelei |
| plural | cotutele | cotutelelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||