6 definiții pentru cotutelă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotutélă sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: fr cotutelle] Tutelă deținută de două sau mai multe persoane.

COTUTÉLĂ, cotutele, s. f. Tutelă deținută de două sau de mai multe persoane. – Din fr. cotutelle.

COTUTÉLĂ, cotutele, s. f. Tutelă deținută de două sau de mai multe persoane. – Din fr. cotutelle.

COTUTÉLĂ s.f. Tutelă deținută de două sau mai multe persoane. [Cf. fr. cotutelle].

COTUTÉLĂ s. f. tutelă deținută de două sau mai multe persoane. (< fr. cotutelle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotutélă s. f., g.-d. art. cotutélei; pl. cotutéle

cotutélă s. f. → tutelă

Intrare: cotutelă
cotutelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotute
  • cotutela
plural
  • cotutele
  • cotutelele
genitiv-dativ singular
  • cotutele
  • cotutelei
plural
  • cotutele
  • cotutelelor
vocativ singular
plural

cotutelă

  • 1. Tutelă deținută de două sau de mai multe persoane.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: