cotruțar [At: ȘEZ. XXXII, 76 / V: ~ucer / Pl: ~i / E: cotruță² + -ar] (Reg) 1-2 smf, a (Om) leneș. 3-4 smf, a (Om) care stă mereu lângă foc. 5-6 smf, a (Om) care stă mereu pe acasă.

cotruțár m. Est. Fam. Om căruĭa-ĭ place să doarmă în cotruță, om leneș.

cotrucer sm vz cotruțar