2 intrări

12 definiții

COTROPÍ, cotropesc, vb. IV. Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. ♦ Refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuși. 2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate părțile; a copleși. – Et. nec.

COTROPÍ, cotropesc, vb. IV. Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. ♦ Refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuși. 2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate părțile; a copleși. – Et. nec.

COTROPÍ, cotropesc, vb. IV. Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpînire (pe ceva) în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. În 1931, imperialismul japonez a cotropit mișelește Manciuria, aprinzînd unul din focarele care aveau să ducă la cel de-al doilea război mondial. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2400. Dacă Romînia n-a fost cotropită în întregime de germani, aceasta se dato- rește ajutorului armatelor ruse și eroismului ostașului romîn. IST. R.P.R. 497. Mai multe ținuturi de către miazănoapte, spre pildă Normandia, se supuseră de bună voie sau de frică străinului ce amenința de a cotropi regatul întreg. ODOBESCU, S. I 3. ◊ Refl. pas. Cutezînd a se împotrivi, cetatea se va cotropi. NEGRUZZI, S. I 172. 2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate părțile. Vedem ploaia, ca o perdea de suliți... cotropind cîmpiile. VLAHUȚĂ, O. A. 412. – Variante: cutropí (CAMILAR, N. I 33), cutrupí (STANCU, C. 85) vb. IV.

cotropí (a ~) (co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotropésc, imperf. 3 sg. cotropeá; conj. prez. 3 să cotropeáscă

cotropí vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotropésc, imperf. 3 sg. cotropeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotropeáscă

COTROPÍ vb. a invada, a încălca, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuși, a stropși, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.)

cotropí (-pésc, -ít), vb.1. A acoperi, a astupa. – 2. A ocupa, a umple. – 3. A invada, a călca în picioare. – Var. (înv.) cutropi, cutrupi, încotropi, încotroji, încotroșna, încot(r)oșma. Formație expresivă, ca în cazurile vb. (în)coțopi, cotrobăi, copleși, cofleși, comînji; fonetic și semantic coincide cu cotroci. Celelalte ipoteze par hazardate: din sl. otrabiti „a tăia” (Cihac, II, 88); din lat. *contorpire în loc de contorpere (Tiktin; Candrea-Dens., 469); din gr. ϰατοροφόω „a acoperi casa” (Diculescu, Elementele, 472); din v. germ. *thorp „turmă, mulțime”, în forma lat. troppus, ipoteză susținuță insistent de Pușcariu (Academia ortodoxă, Cernăuți, 1936, 139; Dacor., VIII, 292; DAR; Pușcariu, Lr., 273; cf. împotrivă Rosetti, I, 160). Scriban pare a fi bănuit caracterul expresiv al formației, comparînd-o cu cotroci „a iscodi, a cerceta”. – Der. cotropitor, adj. (invadator); descotropi, vb. (a elibera, a slobozi; Banat, a descoperi, a dezveli).

A COTROPÍ ~ésc tranz. 1) (teritorii, țări) A ocupa prin violență; a lua în stăpânire cu forța; a invada. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălui; a învălura; a împresura; a înfășura. /Orig. nec.

cotropì v. 1. a coprinde, a acoperi peste toti: noaptea a cotropit omenirea BĂLC.; 2. a năvăli cu armele, a călca o tară; 3. a covârși cu putere, a prăpădi; 4. a călca drepturile cuiva, a lua cu de-a sila. [Fuziune din co(prinde) și tropăi].

cotropésc v. tr. (cp. cu cotrocesc și cotroboiesc [!]). Cuprind, acoper [!] peste tot: apa a cotropit fîneața. Invadez, ocup: dușmaniĭ aŭ cotropit țara. Încalc, uzurp: vecinu mĭ-a cotropit moșia. – Și cutropesc, vechĭ și încutropesc. În Ban. Olt. Serbia cutróp (el cutroape, să cutroapă) și (a)cutrupesc, acoper, învălesc [!]: un straĭ de cutrupit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTROPÍ vb. a invada, a încălca, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuși, a stropși, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.)

Intrare: cotropi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotropi cotropire cotropit cotropind singular plural
cotropește cotropiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotropesc (să) cotropesc cotropeam cotropii cotropisem
a II-a (tu) cotropești (să) cotropești cotropeai cotropiși cotropiseși
a III-a (el, ea) cotropește (să) cotropească cotropea cotropi cotropise
plural I (noi) cotropim (să) cotropim cotropeam cotropirăm cotropiserăm, cotropisem*
a II-a (voi) cotropiți (să) cotropiți cotropeați cotropirăți cotropiserăți, cotropiseți*
a III-a (ei, ele) cotropesc (să) cotropească cotropeau cotropi cotropiseră
Intrare: cotropit
cotropit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotropit cotropitul cotropi cotropita
plural cotropiți cotropiții cotropite cotropitele
genitiv-dativ singular cotropit cotropitului cotropite cotropitei
plural cotropiți cotropiților cotropite cotropitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)