2 intrări

14 definiții

COTROBĂÍRE s. v. căutare.

COTROBĂÍ, cotróbăi, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. [Prez. ind. și: cotrobăiesc] – Et. nec.

COTROBĂÍ, cotrobăiesc, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. – Et. nec.

Prez. ind. și cotróbăi (după DEX'09). - LauraGellner

COTROBĂÍ, cotrobăiesc, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci. Turme întregi de mistreți cotrobăicsc prin ruinile vulcanilor. BOGZA, C. O. 246. C-o prăjină lungă cotrobăi în hogeag și fumul izbucni, abătut de vînt într-o latură. SADOVEANU, B. 26. Păsărilă... se înalță puțin și începe a cotrobăi pe după stînci. CREANGĂ, P. 268. Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele ca în vremea volintirilor. ALECSANDRI, T. I 310. ◊ Tranz. (Rar) Iaca dimonu.. că mi-o cotrobăit toate lucrușoarele... ALECSANDRI, T. 1 133.

cotrobăí (a cotrobăi) (co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotróbăi / cotrobăiésc, imperf. 3 sg. cotrobăiá; conj. prez. 3 să cotróbăie / să cotrobăiáscă

cotrobăí vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotrobăiésc, imperf. 3 sg. cotrobăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotrobăiáscă

COTROBĂÍ vb. v. căuta.

cotrobăí (cotrobăiésc, cotrobăít), vb. – A căuta, a scociorî, a scormoni. Creație expresivă, după cum rezultă din terminația -ăi, și din cuvintele care înseamnă „a iscodi, a scormoni” și care aparțin aceleiași familie: cociobăi, cotori, cotoroi, cotroci, cotroși, co(r)torosi, (Trans.) cutrului, cutruzui. Pentru mecanismul expresiv, cf. ngr. ϰουτρουβαλίζω „a răsturna”. După Cihac, II, 494 și Scriban, din mag. kótorogni „a greși”; după DAR, de la cotrov „ascunzătoare”, care pare a fi una din multele var. de la cotlon, cf. rut. kotlon „căutare”. Der. cotrobăială, s. f. (căutare); cot(r)ohaliță, s. f. (vagabond; femeie stricată), pe care DAR îl pune în legătură cu mag. kotorojni „a greși”; cotromențe, s. f. pl. (harababură; talmeș-balmeș); catrafuse, s. f. pl. (harababură; calabalîc, boarfe), a cărui der. este la fel de neclară ca și cea a cuvintelor anterioare (după Cihac, II, 488, din mag. kateputa „bagaj”; Scriban pare a indica o origine expresivă).

A COTROBĂÍ ~iésc intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a scotoci; a scociorî; a scormoni. [Sil. -bă-i] /Orig. nec.

cotrobăì v. Mold. a scotoci: încep a cotrobăi prin lăzile mele AL. [Cf. cotoarbă].

cotrobăĭésc și -oĭésc v. intr. (cp. cu ung. kótorogni, kódorogni și kóborogni, a rătăci, și cu rom. cotropesc și cotelesc, ĭar p. înț. cu bîrciĭ). Fam. Scotocesc, cotelesc, cocĭobăĭesc: hoțiĭ aŭ cotroboit pin [!] casă, dar n'aŭ găsit baniĭ. – Maĭ rar și tr.: A cotroboi lucrurile. În nord cutruzuĭesc v. tr. (ung. kotorázni, id.): ascunsese burdufu (de brînză) că-l cutruzuĭa mama cînd o pălea suca de băut; cutruzuĭaŭ toată casa (Șez. 30, 197 și 200). V. bodicăĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTROBĂÍRE s. căutare, cotrobăială, cotrobăit, scotoceală, scotocire, scotocit.

COTROBĂÍ vb. a căuta, a răscoli, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociorî, (înv. și reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicăi, a corleși, a cotili, a hojbăi, a scobîrlăi, (Mold.) a bîrcîi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduși, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobîrlui, (Mold. și Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele.)

cotrobăí, cotrobăiesc, vb. tranz. – 1. A căuta cu de-amănuntul. 2. A cerceta, a scotoci. – Et. nec. (DEX); creație expresivă (DER); din cotrob, cotroabă „adăpost, coteț” (Loșonți, 2001).

Intrare: cotrobăi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotrobăi cotrobăire cotrobăit cotrobăind singular plural
cotrobăie cotrobăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotrobăi (să) cotrobăi cotrobăiam cotrobăii cotrobăisem
a II-a (tu) cotrobăi (să) cotrobăi cotrobăiai cotrobăiși cotrobăiseși
a III-a (el, ea) cotrobăie (să) cotrobăie cotrobăia cotrobăi cotrobăise
plural I (noi) cotrobăim (să) cotrobăim cotrobăiam cotrobăirăm cotrobăiserăm, cotrobăisem*
a II-a (voi) cotrobăiți (să) cotrobăiți cotrobăiați cotrobăirăți cotrobăiserăți, cotrobăiseți*
a III-a (ei, ele) cotrobăie (să) cotrobăie cotrobăiau cotrobăi cotrobăiseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotrobăi cotrobăire cotrobăit cotrobăind singular plural
cotrobăiește cotrobăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotrobăiesc (să) cotrobăiesc cotrobăiam cotrobăii cotrobăisem
a II-a (tu) cotrobăiești (să) cotrobăiești cotrobăiai cotrobăiși cotrobăiseși
a III-a (el, ea) cotrobăiește (să) cotrobăiască cotrobăia cotrobăi cotrobăise
plural I (noi) cotrobăim (să) cotrobăim cotrobăiam cotrobăirăm cotrobăiserăm, cotrobăisem*
a II-a (voi) cotrobăiți (să) cotrobăiți cotrobăiați cotrobăirăți cotrobăiserăți, cotrobăiseți*
a III-a (ei, ele) cotrobăiesc (să) cotrobăiască cotrobăiau cotrobăi cotrobăiseră
Intrare: cotrobăire
cotrobăire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotrobăire cotrobăirea
plural cotrobăiri cotrobăirile
genitiv-dativ singular cotrobăiri cotrobăirii
plural cotrobăiri cotrobăirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)