cotreanc, cotrenci, s.n. – (reg.) Iarbă rea, îmbătrânită, din care a rămas numai cotorul; ogrinji. – Cf. cotor, cotreanță (MDA); prin sincoparea lui o din *cotoreanc, der. din cotor + suf. -eac (Loșonți, 2001); din cotor + suf. -e(n)ci > cotorenci, de la care s-a refăcut un sg. cotoreanc > cotreanc (Frățilă).