O definiție pentru cotreampă
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
COTREAMPĂ, cotrempe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)
Intrare: cotreampă
cotreampă substantiv feminin
| substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||