cotoraie sf [At: DA ms / Pl: ~ / E: cotor + -aie] 1 (Reg) Cleștișor cu care se scot firele din sprâncene sau din barbă Si: pensetă, (înv) cimbistră. 2 (Lpl) Haine (vechi) în dezordine. 3 (Lpl) Scule în dezordine. 4 Act sexual la pisici Si: (reg) băcrănire, horjitură Cf cotârji, cotoci.

cotoráĭe n. pl. (cp. cu cotovaĭe). Ml. Catrafuse.