2 intrări

6 definiții

cotorấre sf [At: DA ms / V: ~tăríre3, ~ríre / Pl: ~ri / E: cotorî] 1 Ridicare și legare de araci a unei plante Si: cotoreală (1), cotorât1 (1), încotoreală (1). 2 Prindere a unei plante cu cârceii de ceva Si: cotoreală (2), cotorăt1 (2), încotoreală. 3 Tăiere a vițelor inutile ale viei Si: cotoreală (3), cotorăt1 (3), încotoreală (3). 4 Săpare a pământului din jurul viei, pentru a tăia rădăcinile date din altoi Si: cotoreală (4), cotorât1 (4), încotoreală (4). 5 Jumulire a unei păsări tăiate Si: cotoreală (5), cotorât1 (5), încotoreală (5). 6 Batere a cuiva cu un cotor (53) Si: cotoreală (6), cotorât1 (6), încotoreală. 7 Căutare minuțioasă Si: cotoreală (7), cotorât1 (7), cotrobăire, încotoreală.

cotorî́ [At: DDRF / V: (rar) ~rí / Pzi: ~rắsc / E: cotor] 1-2 vt (Agr) A ridica și a lega de araci o plantă. 3 vr (D. plante) A se prinde cu cârceii de ceva. 4 vt A tăia vițele inutile ale viei. 5 vi A săpa pământul din jurul cotorului viei, pentru a tăia rădăcinile date din altoi Si: a cuibări. 6 vt A jumuli o pasăre tăiată. 7 vt A bate pe cineva cu un cotor (53). 8 vi A cotrobăi.

cotorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotorăsc

A COTORÎ́ ~ăsc tranz. (butuci de viță de vie) A săpa în jur și a tăia rădăcinile superficiale. /Din cotor

cotorî, cotorăsc, vb. IV (reg.) 1. a ridica vița de vie și a o lega de araci. 2. a tăia lăstarii de vie inutili. 3. a scormoni pământul în jurul butucului viței de vie; a cuibări. 4. a jumuli o pasăre. 5. a bate pe cineva cu un cotor de mătură. 6. a căuta ceva cu de-amănuntul; a cotrobăi.

cotorắsc, a -î́ v. tr. (d. cotor). Sap vița la rădăcină, îĭ schimb pămîntu și o curăț de uscăturĭ.

Intrare: cotorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cotorî cotorâre cotorât cotorând singular plural
cotorăște, cotoraște* cotorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cotorăsc (să) cotorăsc cotoram cotorâi cotorâsem
a II-a (tu) cotorăști (să) cotorăști cotorai cotorâși cotorâseși
a III-a (el, ea) cotorăște, cotoraște* (să) cotorască cotora cotorî cotorâse
plural I (noi) cotorâm (să) cotorâm cotoram cotorârăm cotorâserăm, cotorâsem*
a II-a (voi) cotorâți (să) cotorâți cotorați cotorârăți cotorâserăți, cotorâseți*
a III-a (ei, ele) cotorăsc (să) cotorască cotorau cotorâ cotorâseră
Intrare: cotorâre
cotorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotorâre cotorârea
plural cotorâri cotorârile
genitiv-dativ singular cotorâri cotorârii
plural cotorâri cotorârilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)