2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotorâre sf [At: DA ms / V: ~tărire3, ~rire / Pl: ~ri / E: cotorî] 1 Ridicare și legare de araci a unei plante Si: cotoreală (1), cotorât1 (1), încotoreală (1). 2 Prindere a unei plante cu cârceii de ceva Si: cotoreală (2), cotorăt1 (2), încotoreală. 3 Tăiere a vițelor inutile ale viei Si: cotoreală (3), cotorăt1 (3), încotoreală (3). 4 Săpare a pământului din jurul viei, pentru a tăia rădăcinile date din altoi Si: cotoreală (4), cotorât1 (4), încotoreală (4). 5 Jumulire a unei păsări tăiate Si: cotoreală (5), cotorât1 (5), încotoreală (5). 6 Batere a cuiva cu un cotor (53) Si: cotoreală (6), cotorât1 (6), încotoreală. 7 Căutare minuțioasă Si: cotoreală (7), cotorât1 (7), cotrobăire, încotoreală.

cotorî́ [At: DDRF / V: (rar) ~rí / Pzi: ~rắsc / E: cotor] 1-2 vt (Agr) A ridica și a lega de araci o plantă. 3 vr (D. plante) A se prinde cu cârceii de ceva. 4 vt A tăia vițele inutile ale viei. 5 vi A săpa pământul din jurul cotorului viei, pentru a tăia rădăcinile date din altoi Si: a cuibări. 6 vt A jumuli o pasăre tăiată. 7 vt A bate pe cineva cu un cotor (53). 8 vi A cotrobăi.

A COTORÎ́ ~ăsc tranz. (butuci de viță de vie) A săpa în jur și a tăia rădăcinile superficiale. /Din cotor

cotorắsc, a -î́ v. tr. (d. cotor). Sap vița la rădăcină, îĭ schimb pămîntu și o curăț de uscăturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotorăsc


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cotorî, cotorăsc, vb. IV (reg.) 1. a ridica vița de vie și a o lega de araci. 2. a tăia lăstarii de vie inutili. 3. a scormoni pământul în jurul butucului viței de vie; a cuibări. 4. a jumuli o pasăre. 5. a bate pe cineva cu un cotor de mătură. 6. a căuta ceva cu de-amănuntul; a cotrobăi.

Intrare: cotorâre
cotorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotorâre
  • cotorârea
plural
  • cotorâri
  • cotorârile
genitiv-dativ singular
  • cotorâri
  • cotorârii
plural
  • cotorâri
  • cotorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotorî
  • cotorâre
  • cotorât
  • cotorâtu‑
  • cotorând
  • cotorându‑
singular plural
  • cotorăște
  • cotoraște
  • cotorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotorăsc
(să)
  • cotorăsc
  • cotoram
  • cotorâi
  • cotorâsem
a II-a (tu)
  • cotorăști
(să)
  • cotorăști
  • cotorai
  • cotorâși
  • cotorâseși
a III-a (el, ea)
  • cotorăște
  • cotoraște
(să)
  • cotorască
  • cotora
  • cotorî
  • cotorâse
plural I (noi)
  • cotorâm
(să)
  • cotorâm
  • cotoram
  • cotorârăm
  • cotorâserăm
  • cotorâsem
a II-a (voi)
  • cotorâți
(să)
  • cotorâți
  • cotorați
  • cotorârăți
  • cotorâserăți
  • cotorâseți
a III-a (ei, ele)
  • cotorăsc
(să)
  • cotorască
  • cotorau
  • cotorâ
  • cotorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)