13 definiții pentru coclit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COCLIT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat gust de cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦ (Despre gust) Specific coclelii; amar. – V. cocli.[1]

  1. * În original lipsește numerotarea primului sens al cuvântului. — LauraGellner

coclit1 sn [At: DA / V: cotl~ / E: cocli] 1-2 Coclire (1-2).

coclit2, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. BV I, 361 / Pl: ~iți, ~e / E: cocli] 1 (D. obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). 2 (D. obiecte metalice) Oxidat. 3 (D. mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). 4 (D. gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. 5 (D. gust) Specific coclelii (3) Si: amar. 6 (D. vița de vie) Stropit cu piatră vânătă. 7 (Fig; d. bătrâni) Slab. 8 (Fig; d. bătrâni) Ramolit. 9 (Fig) Zgârcit.

COCLIT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦ (Despre gust) Specific coclelii; amar. – V. cocli.

COCLIT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre metale) Acoperit cu cocleală; oxidat. Un sifon verde. bîziia pe gîtul de metal coclit. C. PETRESCU, S. 69. ♦ Fig. (Despre persoane în vîrstă) Ramolit, mucegăit. Erau bătrîni-bătrîni, cocliți de bătrîni. CARAGIALE, S. N. 261. 2. (Despre mîncări și lichide) Cu gust de cocleală (luat de la vasul în care au fost ținute). ♦ (Despre gură) Cu gust amar de cocleală. Era încă mahmur, cu gura coclită. C. PETRESCU, C. V, 48. ♦ (Despre gust) Amar, specific coclelii. Pe gît simți un gust de rugină, amăriu, coclit, putred, cald. DELAVRANCEA, S. 152.

coclit a. ruginit; fig. bătrâni, cocliți de bătrâni CAR.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

coclit2, -ă, cocliți, -te adj. 1. (d. oameni) prost, nerod, nătâng. 2. (d. obiecte) de proastă calitate.

coclit1, -ă, cocliți, -te adj. prost, nerod.

papagal coclit expr. (reed.) informator depistat de membrii grupului din care face parte.

Intrare: coclit
coclit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coclit
  • coclitul
  • coclitu‑
  • cocli
  • coclita
plural
  • cocliți
  • cocliții
  • coclite
  • coclitele
genitiv-dativ singular
  • coclit
  • coclitului
  • coclite
  • coclitei
plural
  • cocliți
  • cocliților
  • coclite
  • coclitelor
vocativ singular
plural
cotlit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coclit, cocliadjectiv

  • 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un sifon verde... bîzîia pe gîtul de metal coclit. C. PETRESCU, S. 69. DLRLC
    • 1.1. Despre obiecte metalice: oxidat, ruginit. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat Despre persoane în vârstă: mucegăit, ramolit. DLRLC
      • format_quote Erau bătrîni-bătrîni, cocliți de bătrîni. CARAGIALE, S. N. 261. DLRLC
  • 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat gust de cocleală. DEX '09 DLRLC
    • 2.1. (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era încă mahmur, cu gura coclită. C. PETRESCU, C. V, 48. DLRLC
    • 2.2. (Despre gust) Specific coclelii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: amar
      • format_quote Pe gît simți un gust de rugină, amăriu, coclit, putred, cald. DELAVRANCEA, S. 152. DLRLC
etimologie:
  • vezi cocli DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.