2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTIUGAR2 s. n. v. cotigar1.

COTIUGAR1 s. m. v. cotigar2.

cotĭugár m. Cel ce conduce cotĭuga. S. n., pl. e. Mold. nord. Cotĭugă.

COTIGAR2, cotigari, s. m. (Pop.) Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugar s. m.] – Cotigă + suf. -ar.

COTIGAR1, cotigare, s. n. (Pop.) Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s. n.] – Contaminare între cotigă și car.

cotigar [At: D. ZAMFIRESCU, CONV. LIT. XLIII, 915 / V: ~iugar / Pl: ~i sm și ~e sn / E: cotigă + -ar] 1-6 sm Persoană care are o cotigă (1, 3-7) Si: cotijnic (1-6). 12 sm Persoană care cară cu cotiga (1, 3-7) Si: cotijnic (7-12). 13 sn Căruță lungă și joasă cu care se transportă greutăți mari.

COTIGAR2, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugar s. m.] – Cotigă + suf. -ar.

COTIGAR1, cotigare, s. n. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s. n.] – Contaminare între cotigă și car.

COTIGAR1, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. V. căruțaș.

COTIGAR2, cotigare, s. n. (Și în forma cotiugar ) Căruță joasă și lungă, trasă de cai sau de boi, cu care se transportă poveri. Un cotiugar cu fîn de unde ronțăia molcom un cal. C. PETRESCU, Î. II 104. Sub ale razelor mănunchiuri Stă răsturnat pe cotiugar, Cu brațele ca niște trunchiuri. LESNEA, I. 110. – Variantă: cotiugar s. n.

COTIGAR ~i m. Persoană care transportă greutăți cu cotiga. /cotigă + suf. ~ar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotigar1 (căruță) (rar) s. n., pl. cotigare

cotigar2 (persoană) (rar) s. m., pl. cotigari

cotigar1 (persoană) (rar) s. m., pl. cotigari

cotigar2 (căruță) (rar) s. n., pl. cotigare

cotigar (căruță) s. n., pl. cotigare

cotigar (persoană) s. m., pl. cotigari

Intrare: cotigar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotigar
  • cotigarul
  • cotigaru‑
plural
  • cotigari
  • cotigarii
genitiv-dativ singular
  • cotigar
  • cotigarului
plural
  • cotigari
  • cotigarilor
vocativ singular
  • cotigarule
  • cotigare
plural
  • cotigarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotiugar
  • cotiugarul
  • cotiugaru‑
plural
  • cotiugari
  • cotiugarii
genitiv-dativ singular
  • cotiugar
  • cotiugarului
plural
  • cotiugari
  • cotiugarilor
vocativ singular
  • cotiugarule
  • cotiugare
plural
  • cotiugarilor
Intrare: cotigar (s.n.)
cotigar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotigar
  • cotigarul
  • cotigaru‑
plural
  • cotigare
  • cotigarele
genitiv-dativ singular
  • cotigar
  • cotigarului
plural
  • cotigare
  • cotigarelor
vocativ singular
plural
cotiugar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotiugar
  • cotiugarul
  • cotiugaru‑
plural
  • cotiugare
  • cotiugarele
genitiv-dativ singular
  • cotiugar
  • cotiugarului
plural
  • cotiugare
  • cotiugarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotigar, cotigarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Cotigă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

cotigar, cotigaresubstantiv neutru

  • 1. popular Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un cotiugar cu fîn de unde ronțăia molcom un cal. C. PETRESCU, Î. II 104. DLRLC
    • format_quote Sub ale razelor mănunchiuri Stă răsturnat pe cotiugar, Cu brațele ca niște trunchiuri. LESNEA, I. 110. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.