2 intrări
19 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COTIGAR2, cotigari, s. m. (Pop.) Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugar s. m.] – Cotigă + suf. -ar.
COTIGAR1, cotigare, s. n. (Pop.) Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s. n.] – Contaminare între cotigă și car.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cotigar [At: D. ZAMFIRESCU, CONV. LIT. XLIII, 915 / V: ~iugar / Pl: ~i sm și ~e sn / E: cotigă + -ar] 1-6 sm Persoană care are o cotigă (1, 3-7) Si: cotijnic (1-6). 12 sm Persoană care cară cu cotiga (1, 3-7) Si: cotijnic (7-12). 13 sn Căruță lungă și joasă cu care se transportă greutăți mari.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIGAR2, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugar s. m.] – Cotigă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTIGAR1, cotigare, s. n. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugar s. n.] – Contaminare între cotigă și car.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTIGAR1, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. V. căruțaș.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIGAR2, cotigare, s. n. (Și în forma cotiugar ) Căruță joasă și lungă, trasă de cai sau de boi, cu care se transportă poveri. Un cotiugar cu fîn de unde ronțăia molcom un cal. C. PETRESCU, Î. II 104. Sub ale razelor mănunchiuri Stă răsturnat pe cotiugar, Cu brațele ca niște trunchiuri. LESNEA, I. 110. – Variantă: cotiugar s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIGAR ~i m. Persoană care transportă greutăți cu cotiga. /cotigă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COTIUGAR2 s. n. v. cotigar1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTIUGAR2 s. n. v. cotigar1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTIUGAR1 s. m. v. cotigar2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTIUGAR1 s. m. v. cotigar2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
cotiugar sm vz cotigar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIUGAR s. n. v. cotigar2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotĭugár m. Cel ce conduce cotĭuga. S. n., pl. e. Mold. nord. Cotĭugă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cotigar1 (căruță) (rar) s. n., pl. cotigare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cotigar2 (persoană) (rar) s. m., pl. cotigari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cotigar1 (persoană) (rar) s. m., pl. cotigari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotigar2 (căruță) (rar) s. n., pl. cotigare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotigar (căruță) s. n., pl. cotigare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cotigar (persoană) s. m., pl. cotigari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cotigar, cotigarisubstantiv masculin
- 1. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Cotigă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09
cotigar, cotigaresubstantiv neutru
- 1. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un cotiugar cu fîn de unde ronțăia molcom un cal. C. PETRESCU, Î. II 104. DLRLC
- Sub ale razelor mănunchiuri Stă răsturnat pe cotiugar, Cu brațele ca niște trunchiuri. LESNEA, I. 110. DLRLC
-
etimologie:
- cotigă și car DEX '09 DEX '98