2 intrări

6 definiții

COTIDÁLĂ, cotidale, adj. (Geogr.; în sintagma) Linie cotidală = curbă care unește punctele de pe suprafața mărilor și oceanelor în care mareele au loc la aceeași oră. – Din engl. cotidal.

COTIDÁLĂ, cotidale, adj. (Geogr.; în sintagma) Linie cotidală = curbă care unește punctele de pe suprafața mărilor și oceanelor în care mareele au loc la aceeași oră. – Din engl. cotidal.

cotidálă s. f., pl. cotidále

cotidál, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr cotidal] (Îs) Linie ~ă Curbă care unește punctele de pe suprafața mărilor și oceanelor, în care mareele au loc la aceeași oră.

COTIDÁL, -Ă adj. Linie cotidală = curbă care unește punctele de pe suprafața mărilor și oceanelor în care mareele au loc la aceeași oră. [< fr. cotidal].

COTIDÁL, -Ă adj. linie ~ă (și s. f.) = curbă care unește punctele de pe suprafața mărilor și oceanelor în care mareele se produc simultan. (< fr., engl. cotidal)

Intrare: cotidală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotida
  • cotidala
plural
  • cotidale
  • cotidalele
genitiv-dativ singular
  • cotidale
  • cotidalei
plural
  • cotidale
  • cotidalelor
vocativ singular
plural
Intrare: cotidal
cotidal adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotidal
  • cotidalul
  • cotidalu‑
  • cotida
  • cotidala
plural
  • cotidali
  • cotidalii
  • cotidale
  • cotidalele
genitiv-dativ singular
  • cotidal
  • cotidalului
  • cotidale
  • cotidalei
plural
  • cotidali
  • cotidalilor
  • cotidale
  • cotidalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)