2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotelit1 sn [At: ȘEZ. XXIII, 43 / V: ~til~1, ~tol-1 / Pl: ~uri / E: coteli] 1 Scotocire. 2-4 Cotelire (2-4). 5 Dereticare. 6-8 Cotelire (6-8). 9 (Pex) Furt. 10 Cotelire (10). 11-15 Cotire (1-5). 16 Rostogolire.

cotelit2, ~ă a [At: COȘBUC, F. 85/35 / V: ~til~2, ~tol~2 / Pl: ~iți, ~e / E: coteli] (Înv) 1 Scotocit2. 2 Căutat pe furiș. 3 Răvășit și stricat. 4 Dereticat2. 5 Gospodărit2. 6 (D. vase) Din care s-a mâncat totul. 7 Lins2. 8 (Pex) Furat2. 9-12 Cotit2 (1-4). 13 Rostogolit2.

coteli [At: DIONISIE, C. 171 / V: ~tili, ~toli / Pzi: ~lesc / E: srb cotiljati (se)] (Înv) 1 vt A cotrobăi (3). 2 vt A căuta pe furiș Si: (reg) a cotârli (2). 3 vt A face dezordine, stricând lucruri Si: (reg) a cotârli (3). 4 vi A trebălui prin casă. 5 vt A deretica. 6 vi A face ordine. 7 vi A gospodări prin curte. 8 vt (Buc) A linge farfuriile. 9 vt (Pex) A fura. 10 vt (Reg) A controla calitatea vaselor de lut. 11-18 vtr (Reg) A (se) coti (1-8). 19 vr A se rostogoli.

COTELÍ vb. IV v. cotili.

COTILÍ, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] – Din sb. kotiljati (se).

COTILÍ, cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] – Din scr. kotiljati (se).

COTlLÍ, cotilesc, vb. IV. (Regional) Intranz. A umbla în locuri întortocheate, cu multe cotituri. Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21. ♦ A umbla din loc în loc. În cămară după masă intrînd ca niște pisici. Mirosită, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31.

A SE COTILÍ mă ~ésc intranz. reg. (despre ființe) A merge agale, legănându-se. /<sb. kotyljati

A COTILÍ ~ésc tranz. reg. 1) A da de-a rostogolul; a rostogoli. 2) A umbla prin locuri cu multe coturi. /<sb. kotyljati

cotelì v. a căuta cu de amănuntul: mirosiră, coteliră din taler în taleraș PANN. [Origină necunoscută].

cotelésc și cotilésc v. intr. și tr. (cp. cu bg. kotílo, cuĭb, culcuș, ascunzătoare, cu ung. kótologni, a hoĭnări, și cu rom. cotoc, motan, pin aluz. la cotelitu luĭ în perioada goaneĭ). Fam. Scotocesc, cercetez pin toate locurile. V. mușluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilésc, imperf. 3 sg. cotileá; conj. prez. 3 să cotileáscă

cotilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilésc, imperf. 3 sg. cotileá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotileáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTILÍ vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

cotili vb. v. CĂUTA. COTROBĂI. RĂSCOLI. SCORMONI. SCOTOCI. UMBLA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cotelí, cotelésc, vb. IV (reg.) 1. a căuta cu de-amănuntul; a scotoci, a scobeli, a cotrobăi, a coleși. 2. a umbla prin casă după treburi. 3. a linge farfuriile, a linchi din oale. 4. a fura. 5. a încerca vasele de lut dacă sunt bune. 6. a coti. 7. (refl.) a se rostogoli.

Intrare: cotelit
cotelit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cotili (vb.)
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotili
  • cotilire
  • cotilit
  • cotilitu‑
  • cotilind
  • cotilindu‑
singular plural
  • cotilește
  • cotiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotilesc
(să)
  • cotilesc
  • cotileam
  • cotilii
  • cotilisem
a II-a (tu)
  • cotilești
(să)
  • cotilești
  • cotileai
  • cotiliși
  • cotiliseși
a III-a (el, ea)
  • cotilește
(să)
  • cotilească
  • cotilea
  • cotili
  • cotilise
plural I (noi)
  • cotilim
(să)
  • cotilim
  • cotileam
  • cotilirăm
  • cotiliserăm
  • cotilisem
a II-a (voi)
  • cotiliți
(să)
  • cotiliți
  • cotileați
  • cotilirăți
  • cotiliserăți
  • cotiliseți
a III-a (ei, ele)
  • cotilesc
(să)
  • cotilească
  • cotileau
  • cotili
  • cotiliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coteli
  • cotelire
  • cotelit
  • cotelitu‑
  • cotelind
  • cotelindu‑
singular plural
  • cotelește
  • coteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotelesc
(să)
  • cotelesc
  • coteleam
  • cotelii
  • cotelisem
a II-a (tu)
  • cotelești
(să)
  • cotelești
  • coteleai
  • coteliși
  • coteliseși
a III-a (el, ea)
  • cotelește
(să)
  • cotelească
  • cotelea
  • coteli
  • cotelise
plural I (noi)
  • cotelim
(să)
  • cotelim
  • coteleam
  • cotelirăm
  • coteliserăm
  • cotelisem
a II-a (voi)
  • coteliți
(să)
  • coteliți
  • coteleați
  • cotelirăți
  • coteliserăți
  • coteliseți
a III-a (ei, ele)
  • cotelesc
(să)
  • cotelească
  • coteleau
  • coteli
  • coteliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cotili (vb.) coteli

  • 1. regional A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Încep să cotilesc încolo și încoace, pînă ce ajung în dosul morii. SADOVEANU, F. J. 21.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A umbla din loc în loc.
      surse: DLRLC sinonime: umbla un exemplu
      exemple
      • În cămară după masă intrînd ca niște pisici, Mirosiră, cotiliră din taler în taleraș Ș-între altele găsiră și o felie de caș. PANN, P. V. III 31.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A căuta cu de-amănuntul.

etimologie: