6 definiții pentru coteicuță
coteicúță sf [At: SBIERA, P. 115/41 / Pl: ~țe / E: coteică + -uță] 1-18 (Șhp) Coteică1 (1-9) (mică).
COTEICÚȚĂ, coteicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui coteică. – Coteică + suf. -uță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTEICÚȚĂ, coteicuțe, s. f. Diminutiv al lui coteică. – Coteică + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTEICÚȚĂ, coteicuțe, s. f. (Regional) Coteică. Pornindu-se însă de la curte, s-au hiat și o coteicuță cu dînșii. SBIERA, P. 115.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coteicúță (rar) s. f., g.-d. art. coteicúței; pl. coteicúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coteicúță s. f., g.-d. art. coteicúței; pl. coteicúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: coteicuță
coteicuță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | coteicuță | coteicuța |
| plural | coteicuțe | coteicuțele | |
| genitiv-dativ | singular | coteicuțe | coteicuței |
| plural | coteicuțe | coteicuțelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||