6 definiții pentru coteicuță

coteicúță sf [At: SBIERA, P. 115/41 / Pl: ~țe / E: coteică + -uță] 1-18 (Șhp) Coteică1 (1-9) (mică).

COTEICÚȚĂ, coteicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui coteică.Coteică + suf. -uță.

COTEICÚȚĂ, coteicuțe, s. f. Diminutiv al lui coteică.Coteică + suf. -uță.

COTEICÚȚĂ, coteicuțe, s. f. (Regional) Coteică. Pornindu-se însă de la curte, s-au hiat și o coteicuță cu dînșii. SBIERA, P. 115.

coteicúță (rar) s. f., g.-d. art. coteicúței; pl. coteicúțe

coteicúță s. f., g.-d. art. coteicúței; pl. coteicúțe

Intrare: coteicuță
coteicuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coteicuță coteicuța
plural coteicuțe coteicuțele
genitiv-dativ singular coteicuțe coteicuței
plural coteicuțe coteicuțelor
vocativ singular
plural