2 intrări
34 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (8)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coteai sm vz cotei2
COTEI, cotei, s. m. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Din sl. kotelĭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTEI, cotei, s. m. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Din sl. kotelĭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. Din cot.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cotei2 sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 32 / V: (înv) ~eai / Pl: ~ / E: vsl котель] (Pop) 1 Specie de câine mic. 2 Câine care nu mai crește. 3 Cățeluș ținut în casă. 4 Câine mic de companie. 5 Prepelicar. 6 (Pex) Câine blând. 7 Câine fără stăpân. 8 Javră. 9 (Fig) Băiat cu o conduită incorectă, necinstită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coti1 i [At: POMPILIU, B. 1009 / V: cuti, cutiu / E: coteț] Strigăt cu care se alungă vițelul la coteț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coti2 [At: ANON. CAR. / V: coți / Pzi: ~tesc / E: cot2] 1-2 vir (Înv) A (se) atinge cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (11-12), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 3-4 vir (Înv) A (se) lovi cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (13-14), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 5 vt (Înv) A-și face loc prin mulțime cu coatele2 (2) Si: (îrg) a coteli, a ghionti (înv), a încota. 6-7 vir (Înv) A(-și) face semne cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (16-17), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 8 vt (Înv) A intra în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul2 (1) Si: (îrg) a coteli (18), a ghionti, (înv) a încota. 9 vr (Înv; d. oameni) A petrece cu cineva Si: a încota. 10 vi (D. drumuri, râuri etc.) A-și schimba direcția Si: (reg) a cotigi (1). 11 vr (Nob) A se încovoia. 12 vi A se abate din drumul său Si: (reg) a cotigi (2). 13 vt (C. indică drumul) A părăsi Si: (reg) a cotigi (3). 14-15 vt A merge sau a fugi în zigzag Si: (reg) a cotigi (4). 16 vt A conduce pe cineva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: (reg) a cotigi (5). 17 vt (Rar) A întoarce ceva într-o altă direcție Si: (reg) a cotigi (6). 18 vt (Rar) A ocoli ceva, deplasându-se pe o linie curbă, nu dreaptă Si: (reg) a cotigi (7). 19 vt (Rar) A evita pe cineva Si: (reg) a cotigi (8). 20 vt (Înv) A cotări1 (1) Cf cot2 (41). 21 vt (Înv; pan) A bate. 22 vt (Înv) A cotări1 (2) Cf cot2 (46).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coți v vz coti2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuti i vz coti1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutiu i vz coti1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTEI, cotei, s. m. Nume generic dat mai multor specii de cîini de talie. mică. Astea parcă-s niște cotei pc lîngă dulăul de Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 138. Tot avutul din bordei Mi-e, pe vatră, un cotei. ALECSANDRI, P. P. 285. ◊ Expr. (Familiar) Departe coteiul de iepure = este diferență mare (între două lucruri). A umbla ca un cotei = a umbla fără rost.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre rîuri, drumuri, străzi etc.) A schimba direcția, a face un cot (3). Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește. MACEDONSKI, O. I 144. Unde cotește valea și drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I 69. Drumul se oprește, Prin cadru cotește. TEODORESCU, P. P. 491. ◊ Refl. (Neobișnuit) Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește. JARNÍK-BÎRSEANU, 2. Intranz. (Despre ființe sau vehicule, adesea determinat printr-un adverb de direcție) A schimba direcția, a face o cotitură; a cîrmi. V. abate. Încă pe întuneric, am cotit pe după moara cu roțile oprite. SADOVEANU, N. F. 58. Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea. TEODORESCU, P. P. 496. ◊ Tranz. A îndrepta în altă direcție. Tînăra își uda florile, ciupea cîteva frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109. 3. Tranz. (Rar) A părăsi un drum și a merge în altă direcție. O urmărea cum iese în drum, cum cotește ulița, către ogoare. CAMILAR, TEM. 244. Murgului păsa, Somn i se făcea Și drumul cotea, Drumul că lăsa, Cîmpul apuca. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. Mergea ce mai mergea. Pîn’de oaste-l depărta. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502. 4. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul pentru a-și face loc. Și cotind fete străine Pricină de rîs făcea. COȘBUC, P. II 213. Făcîndu-mi loc printre dame... cotind uniform? în dreapta și în stîngă. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ Absol. În adunări cînd intră Ircan cotește-mpinge. NEGRUZZI, S. II 206. ♦ (Rar) Refl. reciproc. A-și face semn cu cotul; a-și da coate. Mamele, privind-o-n horă. Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos- de noră! COȘBUC, P. I 97. Orice damă l-ar fi văzut... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTEI ~ m. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. * A umbla ca un ~ a intra în voie la toți. /<sl. koteli
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A COTI ~esc 1. intranz. 1) (despre ape curgătoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua altă direcție. 2) (despre ființe sau vehicule) A-și schimba direcția inițială, luând-o într-o parte; a face o cotitură; a întoarce; a cârni. 2. tranz. 1) A îndrepta în altă direcție. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A înghionti cu cotul pentru a-și face loc. /Din cot
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE COTI mă ~esc intranz. rar A-și face semn (concomitent) cu cotul. /Din cot
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coteiu m. câine de vânat cu picioare foarte scurte [V. cotarlă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotì v. 1. a cârmi, a apuca într’o parte a drumului: a coti la dreapta, la stânga; 2. a măsura cu cotul un vas sau pânzeturi; 3. a face cotituri: unde Oltul se cotește; 4. a-și da coate: se cotiau între ei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotéĭ m., pl. tot așa (cp. cu germ. de jos koter, cîne leneș; vsl. kotelĭ, pisică; rus. kot, motan, ung. kutyó, cățel; alb. kuta, cîne. V. și Dic. Altgerm. 41, și cp. cu cotoĭ, cotarlă, coteț, cocină, cuciu). Cîne mic de felu luĭ, cățel, boldeĭ. V. lupeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cotésc v. intr. (d. cot). Ocolesc, fac o cotitură: trăsura, rîu cotește la stînga. V. tr. Fac semn, izbesc cu cotu. Măsor capacitatea butoaĭelor cu cotu. V. refl. Îmĭ daŭ coate: se coteaŭ uniĭ pe alțiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cotei1 (câine) s. m., pl. cotei, art. coteii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, 3 sg. cotește, imperf. 1 coteam; conj. prez. 1 sg. să cotesc, 3 să cotească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cotei1 (câine) s. m., pl. cotei, art. coteii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, imperf. 3 sg. cotea; conj. prez. 3 să cotească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotei (câine) s. m., pl. cotei, art. coteii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, imperf. 3 sg. cotea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cotei
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
coteiu, -tei.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COTI vb. 1. a cârmi, a vira, (rar) a cârmui, (pop.) a cârni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a șovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stânga.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COTI vb. 1. a cîrmi, a vira, (rar) a cîrmui, (pop.) a cîrni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a șovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stînga.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Cotei ≠ dulău
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cotei (-i), s. m. – 1. Cățel de salon. – 2. Cățel în general. Origine incertă. S-au propus succesiv vreun cuvînt dacic (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 274), un der. de la cot (Șeineanu, Création métaphorique, II, 15; Ruffini 114), în alb. kut(a) „cîine” (Philippide, II, 809; Pascu, Beiträge, 40), cuvîntul sl. kotelĭ „pisică”. (DAR; Scriban) sau rus. kotejko „pisică” (Candrea), ori vreun idiom anterior indoeurop. (Lahovary 326). Cel mai probabil este să avem a face cu o origine expresivă în legătură cu coteli „a iscodi” (în acest caz forma primitivă ar putea fi *cotel, cu sing. analogic) sau mai probabil coțăi „a tăia coada” (pornind de la formă primitivă *cotaie, ca potaie, alt sing. analogic); această ultimă formă se potrivește mai bine cu der. pe care îi propunem în continuare. Der. coteică, s. f. (cățea); cotaibă, s. f. (coteț de cîini), încrucușare cu colibă, cocioabă, cociorbă (după DAR, din rut. kotóbanja „coș în care se pune cloșca”); cotarlă, s. f. (cățel, potaie), cu var. cotîrlă, (Trans.) cocearlă, șarlă (după Șeineanu, Chien, 220, de la un romanic *kota „cîine”; pentru Candrea, în legătură cu bg. kotora „pisică”; după Scriban din mag. kutya „cîine”); cotîrlău (var. Banat cotîrloniu), s. m. (flăcău, fecior); cotîrleț, s. n., sau cotîrneață, s. f. (ogradă, poiată), cuvinte încrucișate cu coteț și coteneață (după Candrea, bg. kotara, kotarnik); cotîngan, s. m. (Trans., flăcău, fecior), pus în legătură de DAR cu mag. katangoló „care umblă făcînd zgomot”, de Densusianu, GS, I, 350, cu cătană „soldat”, și de Diculescu 180 și Scriban cu v. germ. și suedezul kutte sau kutti „flăcău”; cotoarbă, s. f. (femeie stricată; ghinion, nenoroc); cotîrje, s. f. (poreclă dată persoanelor sau animalelor bătrîne și slabe), probabil prin confuzie cu cocîrja „a îndoi” (după S. Pop, Dacor., V, 178, și DAR, din sb. kotrešan „ciufulit”); cotic, s. m. (Trans. de Nord, tînăr leneș).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
coti! (cuti!) interj. (reg.) cuvânt folosit pentru alungarea vițeilor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a coti mișto expr. (intl.) a da bacșiș bun.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coti, cotesc v. t. a fura.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cotei, coteisubstantiv masculin
- 1. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: dulău
- Astea parcă-s niște cotei pe lîngă dulăul de Krupp. SANDU-ALDEA, U. P. 138. DLRLC
- Tot avutul din bordei Mi-e, pe vatră, un cotei. ALECSANDRI, P. P. 285. DLRLC
- Departe coteiul de iepure = este diferență mare (între două lucruri). DLRLC
- A umbla ca un cotei = a umbla fără rost. DLRLC
-
etimologie:
- kotelĭ DEX '09 DEX '98
coti, cotescverb
-
- Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește. MACEDONSKI, O. I 144. DLRLC
- Unde cotește valea și drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I 69. DLRLC
- Drumul se oprește, Prin cadru cotește. TEODORESCU, P. P. 491. DLRLC
- Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266. DLRLC
-
- 2. (Despre ființe sau vehicule) A face o cotitură, a părăsi drumul drept. DEX '09 DLRLC
- Încă pe întuneric, am cotit pe după moara cu roțile oprite. SADOVEANU, N. F. 58. DLRLC
- Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea. TEODORESCU, P. P. 496. DLRLC
- 2.1. A îndrepta în altă direcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tînăra își uda florile, ciupea cîteva frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109. DLRLC
-
- 2.2. A părăsi un drum și a merge în altă direcție. DLRLC
- O urmărea cum iese în drum, cum cotește ulița, către ogoare. CAMILAR, TEM. 244. DLRLC
- Murgului păsa, Somn i se făcea Și drumul cotea, Drumul că lăsa, Cîmpul apuca. TEODORESCU, P. P. 490. DLRLC
-
- 2.3. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mergea ce mai mergea. Pîn’de oaste-l depărta. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502. DLRLC
-
-
-
- Și cotind fete străine Pricină de rîs făcea. COȘBUC, P. II 213. DLRLC
- Făcîndu-mi loc printre dame... cotind uniforme în dreapta și în stînga. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
- În adunări cînd intră Ircan cotește-mpinge. NEGRUZZI, S. II 206. DLRLC
- 3.1. A-și face semn (reciproc) cu cotul. DEX '09 DLRLC
- Mamele, privind-o-n horă. Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră! COȘBUC, P. I 97. DLRLC
- Orice damă l-ar fi văzut... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
-
-
etimologie:
- cot DEX '09 DEX '98